MARTORII LUI CRISTOS
„«Voi sunteţi martorii Mei», zice Domnul.” (Isaia 43.10)
„Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat din morţi, vei fi mântuit.” (Romani 10.9)
Un martor este o persoană despre care se presupune că știe ceva, că are ceva de spus, și care – printr‑un ceremonial solemn de jurământ – are obligaţia să comunice tot ce știe despre cazul respectiv.
Drept urmare, Dumnezeu cheamă fiecare om născut din nou să depună mărturie în folosul Evangheliei și îi cere să povestească minunea răscumpărării sale. Este scris, de asemenea, că „prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. (Vezi Romani 10.10, n.red.) Credința, care lucrează prin dragoste, sau determină reacţii afective care să genereze încredere, aduce cu sine binecuvântarea neprihănirii. Însă, mântuirea – deplină și continuă – depinde de mărturisirea cu gura. Focul înăbușit se stinge, dar cărbunii aprinși, dacă sunt expuși și ațâțați de adierile de vânt ale Cerului, vor scăpăra și se vor aprinde. La fel stau lucrurile în domeniul experienţelor cu harul lui Dumnezeu.
În general, noi credem că atunci când persoane cunoscute ca fiind creștine încetează să mai vorbească despre lucrarea lui Dumnezeu în sufletul lor, acestea se află în situația omului care fiind întrebat „Ce religie ai?”, a răspuns: „Nici una care să merite să vorbesc despre ea.” Dar este în natura religiei să vorbească despre sine.
O mărturie constă în redarea unor fapte, fie prin viu grai, fie în scris, de către cei care cunosc personal aceste fapte, pentru cei care nu le cunosc. ––I. Taylor
Ajută‑mă să‑Ţi cânt, ajută‑mă să‑Ţi cânt,
Căci Ţi‑am dat inima ca roabă;
Tu m‑ai răscumpărat, m‑ai pus în legământ
Să‑Ţi faci din viaţa mea podoabă.321
În schimb, vreau să‑Ţi ofer, vreau zilnic să‑Ţi ofer
Poeme sfinte şi cântare;
Unit cu cei de‑aici, unit cu cei din Cer,
Îţi voi da slavă şi‑nchinare.
––John Wright Follette
Dumnezeu nu ne‑a angajat pe mulți dintre noi ca avocați, dar ne‑a citat pe toți în calitate de martori. 322
19 iunie
UN CREȘTIN CONFORM SCRIPTURILOR
„Atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l‑aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.” (1 Tesaloniceni 2.13)
Doamna Phoebe Palmer a exercitat o influență atât de puternică asupra celor din jurul ei, încât De Witt Talmage a spus: „Cred că o sută de Phoebe Palmer ar aduce Împărăția de o mie de ani mâine dimineață.” Însă, trebuie subliniat faptul că Phoebe Palmer a învățat să ducă o viață atât de utilă și de plină de Duhul Sfânt prin studiul Scripturilor.
Într‑o noapte, ea a visat că stătea în fața Scaunului de Judecată al lui Cristos și că a fost întrebată pe ce își bazează speranța răsplătirii cerești. A rămas fără cuvinte, amintindu‑şi că întotdeauna ea și‑a comparat viața și experiența cu ale altor creștini declarați din jurul ei, în loc să caute călăuzire în Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci privirile tăioase ale Judecătorului neînduplecat au străpuns‑o. „Ai avut Cuvântul Meu. Nu L‑ai folosit?” a întrebat El. „Cuvântul pe care l‑am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.” (Vezi Ioan 12.48, n.red.).
Când s‑a trezit din somn, doamna Palmer a fost cuprinsă de un sentiment profund de ușurare la gândul că această condamnare teribilă nu era una finală, și a făcut următoarea promisiune: „Voi căuta să mă conformez pe deplin numai voii lui Dumnezeu, așa cum este ea revelată în Cuvântul Său scris. Principala mea preocupare și principalul meu țel va fi să fiu o creștină smerită, o creștină conformă Scripturilor.”
Binecuvântată Carte! Biblie, iubita mea!
Ce izvor de bucurie am găsit mereu în ea!
Ce mi‑ar oferi pământul ca s‑o‑ntreacă în vreun fel?
Bogăţii nemăsurate‑mi dă prin ea Emanuel.
Rob nefericirii crunte, tributar mereu durerii,
Cufundat adânc în beznă, rupt de tihna mângâierii:
Iată starea‑n care zace omul, jalnica făptură,
Înainte de‑ntâlnirea cu tot harul din Scriptură.
Scump Cuvânt al Cărţii Sfinte, strâns la piept eu te voi ţine,
Şi‑mi voi acorda trăirea cu poruncile divine.
Binecuvântez momentul când mi‑ai apărut în cale
Şi m‑ai smuls din gheara morţii, din a făr’delegii vale.
De‑ntuneric bântuită, de ispite hărţuită,
Hoinăream pe căi deşarte singură, nefericită;
Dar de când eşti pentru mine cea mai splendidă comoară,
Mă saluţi cu „voie bună”, mă hrăneşti din zori în seară.
Haide, inima mea sfântă, să dai înc‑o mărturie
Despre farmecul Scripturii, despre‑a Bibliei tărie;
Spune cum această Carte te‑a întors din rătăcire,
Şi‑ţi conduce zilnic paşii spre eterna fericire.
––Phoebe Palmer
Chiar dacă ar fi să trăiesc cât Metusala, și chiar de‑aş ajunge să mă confrunt cu cea mai dificilă situație posibilă, întotdeauna așgăsi în Biblie lumina și călăuzirea de care am trebuinţă. ––Phoebe Palmer
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
