BIBLIA DIN INIMĂ
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119.11)
„… să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura.” (Tit 1.9)
Dacă vrei să fii un creștin puternic, atunci strânge cuvintele Bibliei în inima ta.
Pe când eram copil, creștinii evlavioși aveau bunul obicei de a citi zilnic un capitol din Sfânta Scriptură. Mă întreb câţi creştini ai zilelor noastre mai păstrează acest obicei. Am o bănuială că puţini, extrem de puţini. Și nu mă îndoiesc că există o mulțime de motive care contribuie la declinul acesta în citirea și studierea Bibliei în rândul celor care se declară creștini.
Oricât de multe cărți, predici, tratate – cu atât mai puțin articole din reviste sau ziare – am citi, ele nu pot face pentru creștini ceea ce poate face Biblia. Faci o greșeală teribilă împotriva propriului tău suflet dacă lectura ta religioasă constă mai mult în ceea ce au spus și au gândit alți oameni despre Scriptură decât în textele biblice propriu‑zise. De ce să iei apă din bazinul colector când poți să te duci direct la sursă, acolo unde apa izvorăște din munte, limpede, curată și vie?
Ritmul de viaţă modernă împinge Cuvântul Domnului afară din viața noastră. Dar, pentru a nu fi luat şi tu de vârtejul acesta, trezește‑te cu un sfert de oră mai devreme și vei avea timp să citești Biblia. Va merita cu vârf și îndesat sacrificiul – dacă aşa ceva poate fi numit sacrificiu.
Când eu vorbesc despre citirea Bibliei, nu mă refer la ceea ce mă tem că a devenit o practică mult prea generală, și anume aceea de a citi un fragment din Sfânta Scriptură de parcă ar fi vorba despre un talisman aducător de noroc. Ci ceea ce vreau să transmit eu este că mușchii și țesuturile spirituale vor slăbi și se vor atrofia dacă creștinii vor neglija acest mod elementar de a strânge Cuvântul în inima lor – și anume practica de a‑și însuși cuvintele Scripturii de parcă ar face parte din însăși ființa lor.
Alexander Maclaren
Reverendul Charles Garret spune că primii metodiști iubeau atât de mult Biblia, încât ajunseseră să fie supranumiți „bigoți biblici” și „molii de Biblie”.
El relatează în continuare despre ei:
„Strângeau Cuvântul lui Dumnezeu în inima lor. Erau tari în Scripturi. Aveau duh și aveau viață. Astfel, ei își făceau lucrarea la care fuseseră chemați cu inimile pline de dragoste față de Dumnezeu, față de om și față de Cuvântul Domnului.
Când aud că se spune despre un grup de oameni că sunt asemenea primilor metodiști, întotdeauna întreb dacă studiază cu sârguință Biblia. Dacă nu, nu pot fi asemenea lor, pentru că ei erau oameni ai unei singure Cărți.”
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey