MĂRTURIA CREDINCIOȘIEI ESTE RĂSPLĂTITĂ
„Duceți‑vă, stați în Templu, și vestiți norodului toate cuvintele
vieții acesteia.“ (Faptele Apostolilor 5.20)
„Să nu‑ți fie rușine, deci, de mărturisirea Domnului nostru.“
(2 Timotei 1.8)
Cu câțiva ani în urmă, în timpul unei întâlniri de evangheli-
zare, o doamnă foarte timidă s-a simțit îndemnată să se ducă să
discute cu doi tineri pe care îi observase stând în partea din spate
a bisericii. Pentru ea lucrul acesta era o cruce grea, dar în Numele
Celui care purtase cununa de spini pentru ea, s-a ridicat şi a pornit
spre ei. Când a ajuns în preajma lor şi a început să le vorbească des-
pre Isus, cei doi i-au râs în față. Devastată şi umilită, femeia s-a dus
înapoi la locul ei şi s-a aşezat pe scaun, apăsată de tristețe. Simțea
că eşuase în misiunea ei şi se gândea cât se poate de serios să nu
mai vorbească nimănui niciodată despre mântuire.
Cât despre cei doi tineri, aceştia erau colegi de cameră. Târziu
în noapte, unul dintre ei l-a auzit pe celălalt suspinând.
„Ce s-a întâmplat, Ed? Te simți rău?“ a întrebat el.
„Nu, dar mi-e ruşine de mine pentru felul în care am insul-
tat-o pe doamna aceea în vârstă. Cred că i-a fost foarte greu să vină
la noi să ne vorbească, dar a vrut să ne facă un bine. Când mă gân-
desc că am fost atât de rău încât să-i râd în față, îmi vine să-mi dau
palme. Nici nu mi-am imaginat vreodată că aş putea da dovadă de
atâta răutate. Dacă cineva ar fi insultat-o pe mama în felul acesta,
l-aş fi stâlcit în bătaie, chiar dacă acesta ar fi fost ultimul lucru pe
care l-aş putea face.“
„La fel şi eu“, a răspuns primul. „Mă uit la inima mea şi mi se
pare mai neagră ca oricând. Ce bine dacă aş fi şi eu un creştin!“
Nu după mult timp cei doi tineri au coborât din pat şi ceea ce
a urmat seamănă foarte bine cu atmosfera dintr-o adunare de ru-
găciune. Rezultatul a fost că, înainte de răsăritul soarelui, amândoi
erau convertiți, şi aşa au rămas pentru totdeauna. Din ziua aceea
amândoi au devenit nişte martori plini de îndrăzneală pentru
Dumnezeu şi au făcut mult bine în slujba Lui.
A doua zi, la auzul veştii minunate despre cele întâmpla-
te, doamna aceea timidă, care, de dragul lui Cristos, fusese țin-
ta batjocurii lor în seara aceea, a simțit că nu-şi mai încăpea în
piele de bucurie.
„Dacă ar fi fost de față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cu‑
vintele Mele poporului Meu, și să‑i întoarcă de la calea lor rea,
de la răutatea faptelor lor!“ (Ieremia 23.22)
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
