FĂ LINIȘTE CA SĂ AUZI GLASUL LUI DUMNEZEU
„Așteptați să văd ce vă poruncește Domnul.“ (Numeri 9.8)
„Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul.“ (Psalmul 85.8)
Dumnezeu vorbeşte atât de încet încât foarte puțini sunt aceia
care au capacitatea de a păstra liniştea, pentru că doar atunci când
e linişte în inimile noastre poate fi auzită vocea Lui.
Să facem linişte în suflet încât tăcerea să-l inunde
Și-apoi puterea vindecării să poată-n orice colț pătrunde;
Vorbesc de liniştea perfectă când mintea, inima şi gura
Tac, nu mai macină opinii, zadarnic vânturându-şi zgura.
Adio, gânduri necurate! Fugiți, păreri înfumurate,
Să poată vocea Îndurării, în orice colț adânc, răzbate.
Vrem voia Domnului cea bună, plăcută şi desăvârşită
De toți în linişte să fie şi auzită, şi-mplinită.
—H.W. Longfellow
Mă gândesc cu groază cât de greu Îi este lui Dumnezeu să Se
facă auzit de noi, pământenii. El vorbeşte în permanență, dar chiar
şi acolo unde există dorința de a-I asculta cuvintele, zgomotele lu-
mii acoperă în urechile noastre sunetul vocii Lui.
În definitiv, Dumnezeu vorbeşte prin Cuvântul Său. Cea mai
mare parte din ceea ce ştim despre El poate fi găsit aici. […] Ceea ce
spune El va schimba complet ceea ce ai tu de spus. —S.D. Gordon
În sufletul nostru aproape niciodată nu este linişte deplină.
Dumnezeu ne şopteşte câte ceva aproape în fiecare clipă. Atunci
când zgomotele lumii încetează sau se potolesc în sufletul nostru,
putem auzi şoapta lui Dumnezeu. El ne vorbeşte în şoaptă aproa-
pe de fiecare dată, însă noi nu-L auzim întotdeauna, din pricina
zgomotului, a tumultului şi a confuziei care sunt prezente în viața
noastră, care aleargă fără oprire. —F. Faber
Odată o turmă de oi a fost scăpată de sub supravegherea cio-
banului care, de pe coama unui deal, încerca fără prea mult succes
să-şi dirijeze câinele ca să le adune şi să le aducă înapoi. Animale-
le speriate alergau de colo până colo, în timp ce şoferii claxonau,
aşteptând să se elibereze drumul. Un terrier mic şi arțăgos com-
plica şi mai mult situația, lătrând la momentul nepotrivit sau în
locul nepotrivit.
Câinele ciobanului încerca să interpreteze instrucțiunile stă-
pânului său, însă larma era prea mare şi atenția îi era distrasă de
prea multe lucruri. În cele din urmă, în disperare de cauză, câine-
le a alergat sus pe deal, lăsând în urmă toată confuzia. Cu ochii
şi urechile îndreptate numai spre stăpânul său şi spre comenzile
lui, situația s-a schimbat radical. A luat-o la goană spre vale, ştiind
exact ce trebuie să facă. În câteva minute adunase oile la un loc şi
le mâna încet spre deal, departe de marginea drumului. Și acum
peste tot domneau liniştea şi ordinea.
Vai, cât de mult ne asemănăm şi noi cu acel câine credincios!
Când suntem înconjurați de lucrurile cu care lumea caută să ne
distragă atenția, poruncile Stăpânului nostru nu ne ajung la urechi
aşa cum ar trebui. Dar după ce ne îndepărtăm de lume şi rămânem
singuri cu Domnul, ne întoarcem la ceea ce ne-a dat El de făcut şi
ne ducem sarcina la bun sfârşit.
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
