INFLUENȚA INVOLUNTARĂ
„Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic
alerga mai repede decât Petru, și a ajuns cel dintâi la mormânt
[…] dar n‑a intrat. Simon Petru, care venea după el, a ajuns și
el, a intrat în mormânt […]. Atunci celălalt ucenic, care ajun‑
sese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut, și a cre‑
zut.“ (Ioan 20.4-8)
Când a ajuns la locul în care se oprise fratele său, apostolul
Domnului, şi se uita neîncrezător în mormânt, Petru s-a grăbit să
intre, aşa cum îi era obiceiul, fără să realizeze că-şi atrage şi fratele
după sine. Aşa după cum nici Ioan, când a lăsat şovăiala la o parte
şi a intrat în mormânt după Petru, nu a realizat că merge pe urme-
le fratelui său.
Aşa suntem cu toții, fiecare membru al neamului omenesc,
complet inconştienți de influența pe care o exercităm asupra se-
menilor noştri, atrăgându-i în direcții în care altfel ei nu ar merge.
Depăşim granițele propriei noastre personalități – ne revărsăm în
ceilalți şi curgem împreună. Un Petru îl conduce pe un Ioan, un
Ioan merge pe urmele unui Petru fără să fie careva dintre ei con-
ştient de influența exercitată de unul sau recepționată de celălalt.
Există, aşadar, după cum ne putem da seama, între oameni
două tipuri de influență: influența activă sau voluntară, şi influența
inconştientă, involuntară. Influența pe care o exercităm cu bună
ştiință, în încercarea de a schimba părerea cuiva – prin învățătură,
prin argumentație, prin persuasiune, prin amenințări, prin oferte
şi promisiuni – şi influența care emană din noi fără a fi conştienți
de ea – acel gen de influență pe care a exercitat-o Petru asupra lui
Ioan când l-a condus în mormânt. —Horace Bushnell
Ah, binecuvântat e omul de care, iată, ce se spune:
„Mi-a fost mereu, de-a lungul vieții, un sfânt imbold spre cele bune;
Ca un izvor de apă vie i-a fost cuvântul totdeauna;
Era cuprins de-adâncă pace când clocotea în jur furtuna;
A fost un munte-nalt de milă, de bunătate şi blândețe;
Un zâmbet larg dădea lumină strălucitoarei sale fețe;
El nu vorbea de rău pe nimeni, privea spre toți cu umilință,
Fiind model de ascultare şi de răbdare-n suferință.“
—Poem anonim
Oamenii care ne influențează cel mai mult nu sunt cei ce ne
înşfacă de guler şi ne țin predici, ci aceia care îşi trăiesc viața stră-
lucind ca stelele de pe cer şi răspândind mireasma crinilor de pe
câmp: felul lor de viață este unul simplu, natural şi desăvârşit. Aşa
arată o viață care ne poate modela prin influența sa binefăcătoare.
Dacă vrei ca Dumnezeu să Se poată folosi de tine, stabileşte
şi cultivă o relație corectă cu Isus Cristos, şi atunci Domnul te va
folosi în fiecare moment al vieții tale, indiferent dacă tu vei fi sau
nu conştient de acest lucru.
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
