REALIZĂRI MAI MARI
„[…] căutați să le aveți din belșug, în vederea zidirii sufletești a
Bisericii.“ (1 Corinteni 14.12)
„Alergsprețintă,pentrupremiulchemăriicereștialuiDumnezeu,
în Cristos Isus.“ (Filipeni 3.14)
Tristă va fi, în viața oricărui om, ziua aceea când el va ajunge
să se declare satisfăcut de modul în care trăieşte, de gândurile pe
care le are şi de faptele pe care le face; dureroasă va fi ziua când la
uşa sufletului său nu va mai bate dorința de a înfăptui ceva mai
mult – ceva ce ştie că i-a fost menit să facă, pentru că este un copil
al lui Dumnezeu. —Phillips Brooks
În viața celor care aspiră la lucruri mari nu trece nicioda-
tă prea multă vreme până când ei să audă o nouă chemare; până
când un sunet al trâmbiței lui Dumnezeu, venit din depărtări, le
invadează chiar şi visele. La auzul chemării respective, îi vei ve-
dea ridicându-şi cortul, renunțând la viața tihnită şi pornind într-o
nouă aventură cu Dumnezeu, dornici să-şi slujească Stăpânul cu
aceeaşi credincioşie.
Iar dacă ne uităm la cei ale căror aspirații sunt şi mai înalte,
vom vedea oameni care nu se arată satisfăcuți de rezultatele obți-
nute deja pe tărâm spiritual, şi nu se mulțumesc numai cu dorința
de a lua o decizie. Ei sunt acel tip de oameni a căror viață constă
într-o alternanță strânsă şi constantă de decizii şi acțiuni, cele din-
tâi atrăgând mereu după sine pe cele din urmă. Ei fac binele mânați
de dorința de a descoperi metode de a face şi mai mult bine, ceea
ce duce la realizări mai mari decât şi-au imaginat vreodată. Dar ei
sunt prea smeriți pentru a-şi îngădui momente de exaltare vizavi
de realizările lor, prea credincioşi îndatoririlor lor pentru a-şi per-
mite luxul remuşcărilor, şi prea conştiincioşi pentru a se culca pe
laurii reuşitelor anterioare. Ei se închină lui Dumnezeu prin acți-
unile lor, iar în centrul acțiunilor lor este o atitudine de aspirație
necurmată. —James Martineau
Lucrează, creştine, făcând numai bine,
Căci tu pentru asta exişti;
Pe alții învață şi dă-le povață,
Și mângâie oamenii trişti!
Lucrează în pripă, nu pierde vreo clipă,
Fă binele-ndată cerut!
La fel de înaltă ca slava cealaltă
E cea dintr-un bine făcut.
Lucrează întruna, chiar dacă furtuna
Te-ar face un leneş să fii!
Deci, nu-ți fie teamă şi nu lua în seamă
Nici bârfe şi nici calomnii!
Să n-ai vreo zăbavă, vedea-vei în slavă
Zâmbindu-ți alaiu-ngeresc,
Căci Tatăl lucrează, şi Fiul lucrează
S-ajungi în locaşul ceresc.
—Poem anonim
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
