NU-ȚI NEGLIJA ÎNDATORIRILE MĂRUNTE
„Dacă proorocul ți‑ar fi cerut un lucru greu, nu l‑ai fi făcut?“
(2 Împărați 5.13)
„Ai fost credincios în puține lucruri.“ (Luca 19.17)
Uneori avem impresia că evenimentele ostentative, experien-
țele izbitoare, momentele de exaltare sunt cele care vorbesc cel mai
clar despre caracterul şi abilitățile noastre. Gândind astfel, ne înşe-
lăm amarnic. Zilele obişnuite, ceasurile fără nimic spectaculos, că-
lătoriile monotone, obositoarea muncă de jos şi hainele de fiecare
zi spun adevărata poveste a vieții noastre.
Obiceiurile bune nu se formează cu ocazia zilelor de naştere, şi
nici caracterul creştin nu se construieşte de Anul Nou. Atelierul în
care se formează caracterul îl reprezintă viața de fiecare zi. Ceasul
banal, lipsit de evenimente deosebite, decide dacă o bătălie va fi
câştigată sau pierdută.
Pas cu pas, le faci pe toate
Bune, sfinte şi curate;
Pas cu pas lucrând întruna:
Astfel dobândeşti cununa.
Pas cu pas trăindu-ți traiul,
Îți aduci în suflet Raiul;
Pas cu pas, merg toate strună:
Lacrimi, trudă, voie bună.
Pas cu pas făcut pe dungă,
Nici o zi nu-ți pare lungă;
Pas cu pas, cu sânge rece,
Și treptat necazul trece.
Pas cu pas se-adună fapte,
Nu cresc pomii peste noapte;
Pas cu pas faci trebi mărunte
Și-ai s-ajungi pe-al Slavei munte.
—Poem anonim
Cel ce neglijează un lucru pe care bănuieşte că ar trebui să-l
facă, deoarece i se pare prea neînsemnat, se înşală singur. Nu este
prea mărunt, ci prea mare pentru el: de aceea nu-l face. —E. P.
„Ce vrei să fac eu, Doamne, pentru Tine?“
L-am întrebat când clocotea în mine
Un sentiment de dragoste fierbinte,
Și-am vrut să-I fiu un slujitor cuminte.
Atunci El mi-a răspuns în grabă: „Iată,
Îți dau pe-al Meu ogor doar o bucată.
Tu s-o lucrezi cu spor, s-aducă roadă.“
„Ah, nu! Acolo cine-o să mă vadă?
Oricât de bine eu mi-aş face treaba,
Mă tem că truda mea va fi degeaba.
Când eu lucrez, vreau, Doamne, mulți să ştie,
Și-aşa să dau de Tine mărturie!“
În timp ce-mi tot justificam refuzul,
O voce blândă mi-a-ncântat auzul:
„Ascultă, dragul meu, ia seama bine:
Lucrezi tu pentru ei sau pentru Mine?
N-a fost un loc de vază Nazaretul,
Dar ce-a ajuns încetul cu încetul!
Nici Galileea n-a dat Capitală,
Și totuşi are fală mondială!…“
Smerit plecându-mi transpirata frunte,
Am înțeles că lucruri mici, mărunte
Vor dobândi o mare importanță
Când umilința le va da prestanță.
Fundamental nu este CE vom face,
Nici CÂT şi UNDE sau la CÂȚI le place;
Când noi lucrăm cu râvnă ne-ntreruptă,
Contează CE MOTIV ne mână-n luptă…
—Poem anonim
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
