REVENDICĂ PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU
„Prin credinţă […] au căpătat făgăduinţe…” (Evrei 11.33)
„Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.” (Psalmul 19.10)
Când mă întreabă cineva care sunt promisiunile mele preferate, de fiecare dată zâmbesc. De ce? Petru că nu un singur text, ci întreaga Biblie mă binecuvântează, îmi oferă siguranţă, mă avertizează, mă corectează şi mă mângâie. Când o citesc aud şoapta a sute de făgăduinţe. Niciodată nu ştiu când una dintre aceste promisiuni – poate una cu care nu m‑am întâlnit de câteva zile sau chiar de câteva luni bune – îmi va apărea dintr‑odată în faţă şi mă va chema pe nume, îmi va vorbi cu gingăşie, încurajator, cu autoritate şi cu austeritate; ascultând‑o, mi se va părea că aud însăşi vocea lui Dumnezeu.
Eroii credinţei din vechime au obşinut făgăduinţe tocmai pe temeiul credinţei lor. Poţi cumpăra o Biblie doar cu câteva zeci de lei. Dar Biblia aceasta este plină până la refuz de promisiuni. Găseşti câte una aproape pe fiecare pagină. Dar, dacă nu ai credinţă, tu nu le vei vedea, mintea ta nu le va pricepe şi inima ta nu va primi putere şi mângâiere din ele. Omul care parcurge paginile Bibliei fără credinţă seamănă cu burii şi băştinaşii care au păşit pe câmpiile foarte bogate în diamante ale Africii fără să fie conştienţi de bogăţia nemăsurată de sub picioarele lor.
Când spun că Biblia întreagă mă binecuvântează nu vreau să spun că nu există nici o promisiune care mi se pare proeminentă, ci că sunt atât de multe făgăduinţe care mă binecuvântează şi îmi împlinesc nevoile de zi cu zi, încât m‑aş putea compara cu un om a cărui casă e plină de copii care îi sunt toţi atât de dragi, încât nu ar putea spune pe care îl iubeşte mai mult şi de care are mai mare nevoie pentru a fi fericit.
Nevoile mele spirituale sunt multe şi diverse, dar pare să existe câte o promisiune potrivită pentru fiecare din ele, o promisiune care se potriveşte nevoii aşa cum o cheie se potriveşte în broasca sa, aşa cum o mănuşă a mea îmi cade bine pe mână, aşa cum lumina răspunde ochiului şi muzica urechii, aşa cum aroma unei mâncări delicioase se îngemănează cu simţul gustului şi aşa cum uleiul de trandafir răspunde simţului olfactiv; sau, în sfârşit, tot aşa cum dragostea celui iubit şi credincioşia unui prieten răspund chemării inimii celuilalt.
Samuel Logan Brengle
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey