MULȚUMIRE ÎN ORICE SFERĂ
„M‑am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” (Filipeni 4.11)
„Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.” (Psalmul 52.9)
Nimic din lumea aceasta nu poate egala creştinismul, religia Domnului Isus Cristos, în special atunci când dragostea lui Dumnezeu devine farul călăuzitor al sufletului credinciosului. Este greu să lupți cu păcatul când acesta se manifestă în mod vizibil, este greu să lupți împotriva ascensiunii firii pământeşti; dar când sufletul nostru primește sângele atotcurățitor, când mintea noastră este luminată de prezenţa lui Dumnezeu în noi, când numai El domnește asupra fiinţei noastre, atunci vedem limpede beneficiile acestei mântuiri mărețe. Totul este calm, totul este liniștit. Poţi sta neclintit. Apa, focul, duhurile rele, oamenii – nimic nu‑ți mai poate tulbura liniștea. ––William Bramwell
Doamna Guyon, care a fost persecutată și întemnițată pentru dragostea ei față de Dumnezeu și față de sufletele pierdute, a putut spune în timp ce era închisă: „Mi‑am petrecut timpul într‑o pace adâncă, pregătită să‑mi petrec restul vieții acolo dacă aceasta ar fi fost voia lui Dumnezeu. Cântam cântări de bucurie, pe care slujnica ce mă servea le învăța pe de rost imediat ce le compuneam și împreună Îți cântam Ţie laude, Dumnezeul meu! În ochii mei, pietrele temniței mele semănau cu niște nestemate. Le prețuiam mai mult decât toate splendorile țipătoare ale lumii. Inima îmi era plină de bucuria pe care Tu o dai celor care Te iubesc în timp ce își duc povara celei mai grele cruci.”
Am căutat al lumii aur, şi‑am dobândit drept recompensă,
În loc de‑un mai bogat tezaur, o lăcomie mai intensă;
Am căutat a lumii faimă, şi‑apoi mi‑a fost mai tare foame;
Am căutat plăceri de taină şi m‑am ales doar cu reclame.
Cel ce doreşte‑a lumii slavă, aleargă doar după fantome
Căci mierea lumii e otravă, e chiar preludiul unei come;
Să cauţi fericirea‑n lume, ar fi curată nebunie,
Cum prin căderea unei brume, nu înfloreşte o câmpie.
Dar Domnul mi‑a ieşit în cale, m‑a copleşit cu bunătate,
Şi, potrivit chemării Sale, mi‑am luat eu însumi crucea‑n spate;
Am părăsit a lumii pleavă şi zgura ei cea poleită,
Străluminat de‑o altă slavă, ce curge blând, nestăvilită.
M‑am dăruit Dumnezeirii şi semenilor mei – mulţime!
Decis a da tribut Iubirii, ducând o viaţă la‑nălţime;
I‑am sărutat superba poală, vrăjit îmbrăţişând şi planul
Prin care inima cea goală, să‑şi schimbe‑n veşnicie anul.
În minele nedezgropate, neprospectate de vreun faur,
Am dat de pietre nestemate, am scos şi‑adevăratul aur;
Nepieritoarele coroane, vor străluci‑n eternitate
Pe trupuri frânte de piroane şi bice iuţi cărate‑n spate.
Din chin răbdat şi crucea dusă, răsare veşnica răsplată,
O rugă, chiar şi‑n şoaptă spusă, nu va apune niciodată.
Urmându‑L pe Cristos, creştinii nu sunt, nu pot rămâne singuri;
Trăiesc sau mor, mereu sunt primii, căci văd şi‑n pagube câştiguri.
––Autor necunoscut
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
