Isus nu a spus să faci convertiți la felul tău de a gândi, ci El a spus să ai grijă de oile Sale, să ai grijă să se hrănească prin cunoașterea Lui.
Considerăm ceea ce facem în felul lucrării creștine drept slujire, totuși Isus Hristos numește slujirea ca ceea ce suntem noi pentru El, nu ceea ce facem pentru El. Ucenicia se bazează numai pe devotamentul față de Isus Hristos, nu pe urmărirea unei anumite credințe sau doctrine. „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște…, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:26). În acest verset, nu există niciun argument și nicio presiune din partea lui Isus ca să-L urmeze; El spune pur și simplu, de fapt, „Dacă vrei să fii ucenicul Meu, trebuie să fii devotat numai Mie”. O persoană atinsă de Duhul lui Dumnezeu spune brusc: „Acum văd cine este Isus!” – aceasta este sursa devotamentului.
Astăzi am înlocuit credința doctrinară cu credința personală și de aceea atât de mulți oameni sunt devotați cauzelor și atât de puțini sunt devotați lui Isus Hristos. Oamenii nu vor cu adevărat să fie devotați lui Isus, ci doar cauzei pe care El a început-o. Isus Hristos este profund ofensator pentru mințile educate de astăzi, pentru cei care doresc doar ca El să fie Prietenul lor și care nu sunt dispuși să-L accepte în vreun alt fel. Ascultarea principală a Domnului nostru a fost față de voința Tatălui Său, nu față de nevoile oamenilor — mântuirea oamenilor a fost rezultatul natural al ascultării Lui față de Tatăl. Dacă sunt devotat numai cauzei umanității, voi fi în curând epuizat și voi ajunge în punctul în care iubirea mea se va clătina și se va poticni. Dar dacă Îl iubesc pe Isus Hristos personal și pasional, pot sluji omenirea, chiar dacă oamenii mă pot trata ca pe un „covoraș”. Secretul vieții unui ucenic este devotamentul față de Isus Hristos, iar caracteristica acelei vieți este aparent nesemnificația și blândețea ei. Totuși este ca un bob de grâu care „cade în pământ și moare” – va răsări și va schimba întregul peisaj (Ioan 12:24)
