“Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit și izbăvit poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepți spre locașul sfințeniei Tale.” (Exodul 15:13)
Să nu vă închipuiți că în Ziua Judecății Dumnezeu Își va opri îndurarea așa cum intră soarele în nori sau așa cum Închideți robinetul. Să nu credeți nicio clipă că îndurarea lui Dumnezeu va înceta vreodată. Îndurarea lui Dumnezeu nu va fi niciodată mai puțin decât este acum, fiindcă infinitul nu poate înceta să fie infinit, desăvârșitul nu poate admite nicio imperfecțiune. Nimic din ceea ce se întâmplă nu poate spori sau diminua îndurarea lui Dumnezeu și nici altera calitatea îndurării lui Dumnezeu. Când Isus a murit pe cruce, îndurarea lui Dumnezeu nu a devenit mai mare, deoarece era deja infinită. Noi avem înțelegerea greșită că Dumnezeu arată îndurare pentru că Isus a murit. Isus a murit pentru că Dumnezeu arată îndurare. Dacă Dumnezeu nu ar fi fost îndurător, nu ar fi existat o Întrupare, un prunc în iesle, un om pe cruce și niciun mormânt deschis. Îndurarea lui Dumnezeu este cea care ne-a dat Golgota, nu Golgota este cea care ne-a dat îndurarea lui Dumnezeu. Dumnezeu are destulă îndurare pentru a desfășura întregul univers în inima Sa și nimic făcut de cineva vreodată nu ar putea diminua în vreun fel îndurarea lui Dumnezeu.
Dumnezeule, Te laud pentru îndurarea Ta, care nu sporește și nu scade niciodată. Îndurarea Ta este absolut suficientă pentru mine azi, mâine și în veci. Mă bazez pe îndurarea Ta extraordinară. În numele lui Isus, amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
