„M-am uitat și, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii și în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” (Apocalipsa 5:11-12)
Dacă îngerii ar putea fi invidioși, s-ar putea uita la păcătoșii răscumpărați, dorind să cerceteze taina ispășirii lui Dumnezeu. Îngerii, care pot purta fericirea arzătoare înaintea tronului, nu au cunoscut niciodată o lume păcătoasă ca aceasta. Dumnezeu le spune doar să meargă să-I ajute poporul și îi trimite să fie duhuri slujitoare pentru cei care vor moșteni mântuirea, dar nu le explică niciodată ispășirea. Mă îndoiesc că există un înger sau un arhanghel, undeva în cer, care să înțeleagă ce s-a întâmplat pe cruce. Mi-i închipui stând în jurul crucii, întrebându-se ce se petrece. Noi știm mai multe decât ei. Știm că El a murit. Știm că, întrucât El a murit, noi nu mai trebuie să murim. Știm că El a înviat din morți; și, fiindcă El a înviat din morți, și noi vom învia din morți pentru a crede în El. Știm că S-a dus la dreapta lui Dumnezeu și S-a așezat cu aprobare perfectă; și știm că, deoarece El a făcut asta, vom merge acolo ca să fim cu El. Dumnezeu a îngroșat secretul ispășirii în inima Sa mare, pe veci, și noi nu putem decât să spunem: “Vrednic este Mielul.”
Miel drag al lui Dumnezeu, tainele care-Ți înconjoară lucrarea mă fascinează. Cu cât meditez mai mult la ele, cu atât par mai tainice. Tot ce pot face este să zic: “Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat.” Amin și amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
