“Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.” (Psalmul 147:5)
C. S. Lewis a avut concepția corectă despre veșnicie. El a spus că dacă îți poți imagina o foaie de hârtie întinsă la infinit în toate direcțiile și dacă ai lua un creion și ai face o linie de un centimetru pe acea hârtie, acea lunie ar reprezenta timpul. Când începi să miști creionul este începutul timpului; când îl ridici de pe hârtie este sfârșitul timpului, și peste tot împrejur se întinde veșnicia. Este o bună Ilustrație. Dacă ar exista un punct în care Dumnezeu s-ar opri, atunci Dumnezeu nu ar fi perfect. De exemplu, dacă Dumnezeu ar ști aproape totul, dar nu chiar totul, atunci Dumnezeu nu ar fi perfect în cunoaștere. Înțelegerea Sa nu ar fi infinită, așa cum afirmă David. Oriunde începe viața mea, Dumnezeu a fost înainte. Oriunde se termină viața mea, Dumnezeu merge mai departe. Nu există început și nu există sfârșit. Eu nu pot înțelege asta, însă o pot accepta prin credință, odihnindu-mă confortabil în cunoașterea faptului că Dumnezeu este tot ce am nevoie de fapt în această viață. Dacă aș avea nevoie de altceva decât de Dumnezeu, atunci acel lucru de care aș avea nevoie ar fi Dumnezeu.
Doamne Isuse, tot ce am se odihnești în Tine. Singurul lucru care îmi satisface cu adevărat inima în această perioadă este prezența Ta. Ce mult Te laud pentru asta. Amin și amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
