„Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)
Părinților mei le plăcea tare mult să spună povestea primului meu cuvânt. De fiecare dată când ne adunam, în special când am mai crescut, ori tata ori mama povesteau despre asta. După spusele lor, primul cuvânt pe care l-am rostit ca țânc a fost o înjurătură. În apărarea mea, nu eu am inventat acel cuvânt. Adevărul simplu este că învățam să vorbesc și am auzit cine știe ce derbedeu folosind un limbaj vulgar. Când mi-am deschis gura de copil mic și am rostit primul meu cuvânt, a ieșit acea înjurătura. Fiind copil mic, nu aveam niciun control asupra acelui lucru. N-am făcut decât să repet ce am auzit și n-am înțeles ce spuneam. N-am putut controla primul cuvânt pe care l-am rostit, dar știu care va fi ultimul meu cuvânt. Ultimul cuvânt pe care îl voi rosti va fi o doxologie înălțată în cinstea harului uluitor al lui Dumnezeu. Pot controla acel cuvânt. Cred că, în rânduiala lui Dumnezeu, ultimul cuvânt este cuvântul care definește cu adevărat cine sunt în Isus Hristos. Acel prim cuvânt rostit de mine a fost un rezultat al mediului meu. Primul cuvânt a fost o înjurătură, dar ultimul meu cuvânt va fi laudă.
Tată drag din cer, tânjesc ca ultimul meu cuvânt de pe pământ să fie un cuvânt de laudă. Pentru a mă pregăti pentru acel eveniment, am de gând să Te laud în fiecare zi pe care o trăiesc. În numele binecuvântat al lui Isus, amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
