„Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat și n-ai lăsat pe vrăjmașii mei să se bucure de mine. Doamne Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:1-2 )
Bunătatea infinită a lui Dumnezeu este acel lucru din Dumnezeu care dorește fericirea creaturii Sale și este un impuls irezistibil de a hărăzi starea de binecuvântare. Dumnezeu nu Își găsește plăcerea în moartea celui rău, ci în plăcerea poporului. Este acel lucru din Dumnezeu care suferă împreună cu prietenii Săi și plânge pentru dușmanii Săi. Este acel lucru din Dumnezeu pe care îl numim îndurare, care privește cu compasiune la oamenii care au nevoie de judecată. Îndurarea, conform Vechiului Testament, înseamnă a te apleca cu bunătate către un inferior. Înseamnă a avea milă și a avea o compasiune activă. Îndurarea lui Dumnezeu nu este ceva pasiv, ci activ. Dumnezeu este compătimitor, dar compasiunea Lui este activă. Dumnezeu este mai dornic să aibă compasiune decât suntem noi să-I primim compasiunea. De fapt, concepția noastră despre Dumnezeu pune un mare abis între El și noi. Sunt de acord că există această despărțire, dar Dumnezeu este dornic sa arunce o punte peste breșă și a făcut tot ce necesar pentru a scăpa de acea despărțire. Dumnezeu a făcut posibil ca compasiunea Sa să curgă în viața noastră prin Isus Hristos.
Doamne Isuse, sunt un fericit beneficiar al iubirii Tale. Cred sincer că Tu ai în vedere tot ce-i mai bun pentru mine pentru cea mai lungă perioadă de timp. Binecuvântat să-Ți fie numele. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
