„Bunătăţile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Și credincioșia Ta este atât de mare!” (Plângerile 3:22-23)
Îngăduiți-mi să dau niște informații despre îndurarea lui Dumnezeu așa cum este relevată în Scriptură. Îndurarea lui Dumnezeu nu a avut niciodată un punct de plecare. Fluviul Mississippi, de pildă, pornește din nordul statului Minnesota și curge până în golful Mexic. Începe undeva și se termină undeva, și tot ce se află între este afectat de începutul și sfârșitul său. Niciodată mu trebuie să ne închipuim că îndurarea lui Dumnezeu pornește de undeva și curge de acolo. Ea nu a început niciodată să fie, întrucât este un atribut al Dumnezeului necreat și, prin urmare, a fost mereu. Nu a fost niciodată mai mult decât este acum. Dacă credeți că în trecut a existat o vreme când Dumnezeu a fost mai îndurător decât azi, vă înșelați întru totul. Îndurarea lui Dumnezeu nu se schimbă. Cu toate că curge din inima lui Dumnezeu, ea nu are niciun început si niciun sfârșit. Ea este absolut pură în orice privință. Așa cum Dumnezeu a fost îndurător cu Moise, Avraam și toate celelalte personaje din Vechiul Testament, Dumnezeu este îndurător cu voi și cu mine azi. Îndurarea lui Dumnezeu este cea care face ca viața mea să fie bucuria care este astăzi.
Dumnezeu al îndurării nepieritoare, viața mea este ce este azi și mă bucur de bucuria Ta din viața mea datorită îndurării cu care m-ai copleșit. Lăudați numele lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
