„Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă și altar și să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: ‘Unde este Dumnezeul lor?” (Ioel 2:17)
Am o cărticică fără de care nu am plecat nicăieri de ani de zile. Este o carte de rugăciuni, dar nu una care cumpără din librărie. Eu îmi scriu rugăciunile. Cred că am cărticica de vreo 18 ani, și parcurg aceste rugăciuni cu mare seriozitate înaintea lui Dumnezeu. Această cărticică de rugăciuni este importantă pentru mine fiindcă am o mică neînțelegere cu Dumnezeu. Eu nu caut să-L trag pe sfoară pe Dumnezeu, să creadă că sunt mai bun decât sunt. Prin natură și conduită sunt omul cel mai rău care a trăit vreodată. Din cauza asta, vreau ca El să facă pentru mine mai mult decât pentru orice om care a trăit vreodată. Cred că am dreptul să cer, fiindcă Biblia spune că acolo unde păcatul abundă, harul abundă și mai mult. Dacă bunătatea lui Dumnezeu este specializată în cazuri dificile, și poate străluci cel mai tare pe cerul întunecat, eu pot oferi cerul întunecat. Indiferent de trecutul tău, poți începe cu Dumnezeu chiar acum. Indiferent cum L-ai dezamăgit pe Dumnezeu, acum poți veni acasă.
Binecuvântat fie numele Tău, Domnul și Mântuitorul meu. Păcatul meu, deși cel mai rău dintre toate, nu Îți poate epuiza harul. Îți mulțumesc pentru că m-ai adus în părtășia cu Tine. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
