„Veniţi totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18)
În tinerețe mă furișam în vagoanele de marfă și călătoream dintr-un oraș în altul. De multe ori coboram dedesubt, în compartimentul improvizat al unui vechi vagon de oțel, și călătoream așa. După ce m-am convertit mă deranja ce făcusem, așa că am scris impiegatului de mișcare: “Stimate domn, m-am convertit la Isus Hristos, acum sunt creștin și vreau să-mi îndrept viața. Cu ceva timp în urmă am călătorit dintr-un loc în altul în compartimentul improvizat de dedesubtul vagonului, iar acum aș vrea să-mi trimiteți o factură. Vreau să plătesc.” Am primit o scrisoare de la un funcționar, care suna așa: “Stimate domn, scrisoarea dumitale a ajuns la destinație. Înțelegem că te-ai convertit și că vrei să trăiești o viață creștină. Te felicităm pentru că ai devenit creștin. În legătură cu datoria față de noi, presupunem că nu ai beneficiat de servicii foarte bune pe linia noastră în timpul călătoriilor, de aceea vom uita întreaga poveste. Cu respect, impiegatul de mișcare.” De fapt nu aveam bani destui ca să plătesc ce datoram liniei de cale ferată. Dar Dumnezeu e bun, iar conștiința mea a fost curată și liberă.
Tată al tuturor îndurărilor; lauda Ți se cuvine pentru puterea iertării din viața mea. Nu puteam plăti datoria pe care o aveam, dar, slavă Domnului Isus, datoria mea a fost ștearsă. Laudă numelui Tău! Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
