“Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere.” (Romani 10:1-2)
De multe ori aud predicatori rugându-se și mărturisesc că în inima mea mă înfior de indignare. Se tem așa de tare ca nu cumva să insulte vreo religie sau să rănească sentimentele cuiva când Îl pomenesc pe Isus în rugăciunile lor. Doar nu putem ofensa un ateu care nu crede în Dumnezeu. Chiar așa? Nu cred că aș putea fi politician vreodată, ca să fii nevoit să caut să mulțumesc pe toată lumea. Nu sunt croit pentru asta. Eu sunt hotărât să susțin adevărul adevărul, indiferent cine ar putea obiectele sau ar fi jignit de asta. Mulți cred că I se închină lui Dumnezeu pentru că se simt bine pe dinăuntru și sunt bătuți pe spate, spunându-li-se că sunt bine. Eu mi-aș încălca însărcinarea de copil al lui Dumnezeu și de predicator al Cuvântului dacă aș face ceva vreodată de felul acesta. Nu aș putea să mă ridic vreodată ca să spun o întreagă cuvântare prin care să încerc a mulțumi pe toți cei din mulțime. Oriunde sunt, orice fac, nădăjduiesc și mă rog lui Dumnezeu să am curajul de a sta de partea adevăratului Isus al Noului Testament, indiferent pe cine aș ofensa.
Tată al Domnului și Mântuitorului Isus Cristos, eu nu caut aprobarea oamenilor, ci, în ascultare de porunca Ta, merg hotărât înainte, împlinindu-mi datoria pe care ai pus-o înaintea mea. Porunca Ta e desfătarea mea. În numele lui Isus, amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
