Periodic, în timp ce citesc articole din reviste teologice despre profeții, dau peste critici sarcastice la adresa viziunii privind Răpirea Pretribulaționistă. De multe ori, aceste critici se manifestă prin afirmații care sugerează că principala motivare pentru aderarea puternică la viziunea pretribulaționistă, în cazul multor persoane, este frica de a „trece prin Necazul cel Mareˮ.
Cu alte cuvinte, se sugerează că caracterul credincioșilor care susțin viziunea pretribulaționistă ar fi lipsit într-un fel de curaj. Dacă ar fi mai puternici cumva, ar renunța la viziunea pretribulaționistă în favoarea celei posttribulaționiste, unde credincioșii ar trebui, cel puțin, să se confrunte cu furia completă a „mâniei omuluiˮ sau a „mâniei Sataneiˮ.
Această idee este o supoziție fără temei din mai multe motive. Soția mea și cu mine am trăit în Asia de Sud-Est timp de peste 16 ani, lucrând ca misionari, în principal în Vietnam și Taiwan, unde exista o diasporă vietnameză. În acele vremuri, am avut zeci de întâlniri cu credincioși nativi care aveau încredere că Hristos va veni să-i salveze înainte de Săptămâna a 70-a a lui Daniel.
Acești bărbați și femei trăiau adesea cu un venit de 200 de dolari pe lună (sau mai puțin) și se confruntau cu persecuții înverșunate din cauza credinței lor în Hristos.
Credința în Răpirea pretribulaționistă este răspândită în rândul creștinilor din Asia și nu pentru că ar avea mai puțin curaj față de susținătorii viziunii posttribulaționiste din Occident.
Ideea că Hristos nu va veni să-și salveze poporul înainte de „mânia ce va veniˮ (1 Tesaloniceni 1:10) contrazice cu fermitate cuvintele lui Isus când ne spune că El va face exact asta: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului..ˮ (Apocalipsa 3:10, accentul adăugat).
Isus promite să nu numai păzească pe cei ai Săi de încercarea viitoare, ci și de însăși „oraˮ (hora) sau perioada de timp în care acele încercări apar brusc.
Toate traducerile majore ale Bibliei în limba engleză traduc „teresoekˮ ca să „vă păzească deˮ (ESV, NIV, NSRV, KJV, NKJV, NASB). Aceasta este o promisiune specială pentru mireasa lui Hristos, deoarece, prin harul minunat al lui Hristos, El vede mireasa Lui ca pe cei care au păstrat Cuvântul Său referitor la răbdarea în încercări. Nu trebuie să existe niciun alt motiv.
„Mânia ce va veniˮ la care se referă Pavel în 1 Tesaloniceni 1:10, este în mod clar o mânie escatologică, temporală. Când suntem salvați, suntem deja scutiți de mânia veșnică (Ioan 10:28-29) sau „iadulˮ (Romani 8:1, 31-39; cf. Iov 14:17; Psalmi 103:10-14, etc.).
Când Pavel a scris a doua epistolă către Tesaloniceni, intenția sa era de a-i încuraja cu faptul că nu trăiau „mânia ce va veniˮ a Săptămânii a 70-a din Daniel. Pavel nu aborda teama lor de a experimenta „viermele care nu moare niciodatăˮ sau „focul care nu se stingeˮ în Iad (Marcu 9:43-48). Erau „cutremurațiˮ pentru că credeau că se confruntă cu mânia escatologică a persecuțiilor Antihristului din cauza a ceea ce deja experimentau (2 Tesaloniceni 1:4).
Viziunea pretribulaționistă explică cel mai bine toate pasajele biblice referitoare la sfârșitul timpurilor. În plus, frații și surorile noastre binecuvântați din cele mai sărace, întunecate și pline de nevoi locuri din lume nu sunt timizi pentru că au adoptat „pre-trib.ˮ Ei au studiat pur și simplu și „cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.ˮ (Faptele Apostolilor 17:11). Credința lor și credința noastră în promisiunea lui Hristos este bine întemeiată.
De Featured
Sursă text și foto: Harbingersdaily
