Sublime rânduri scrise cu multă emoție din mijlocul protestului de la Berlin. Primite de la Pastorul și bunul meu prieten Dănuț Iacob, Președintele Comunității Regionale Italia!
O altă zi intră în filele istoriei, 26 noiembrie 2022. Încă din zorii zilei, Berlinul a fost luat cu asalt de mașini si autocare venite din toate părțile Europei.
Apar primele mici neînțelegeri între poliție și organizatori!
Deja de la ora 8 este mare mișcare, auzi peste tot vorbindu-se românește îmbinată cu germana, italiană, engleză, franceză etc. De la 9:30 curg spre Poarta Brandenburg români motivați puternic din interior! Toți au o singura dorință, cu sau fără vorbe fiecare spune „Doamne, fă să se întâmple o minune, reunește familia Furdui”.
Oarecum cădem de acord cu poliția, pastorul Daniel Terbea clarifica lucrurile. Continuă să vină oamenii spre locul protestului. Se montează scena, se organizează fanfara, dincolo de poartă un grup bărbătesc, parte din Corul Bucovina, însoțiți de steagul României în vâltoarea curentului rece, se aude foarte armonios, “Domnul Isus in lupta cea grea, ne dăruiește victoria” îți atrage inevitabil atenția. Cerul e înnorat, oamenii adunați deja spun scurte rugăciuni: „Doamne, fă să nu plouă”.
Este 10:30, dispozitivele electronice numărau deja circa 6.773 de participanți, aproape de momentul începerii protestului numărul trece demult de 9.000. Ne pregătim, la 11:55 fanfara intonează imnul României! Începem cu rugăciune lângă poarta Brandenburg, miile de români creștini, copii si părinți își împreunează mâinile și în smerenie rostesc „Tatăl nostru”, – ce trăiri înalte! Apoi urmează discursurile pregătite, expuse și traduse impecabil, din când în când să ne încălzim este solicitat sloganul „Jugendamt Lass die Kinder frei”.
Corul mixt din Dej înaltă singurul Nume din mulțime (ISUS) prin cântarea „În carul Tău de biruință”, la fel și fanfara Bisericii Betleem Londra încântă cerul și mulțimea, care mai apoi împreună cu pastorul Marius Livanu se unesc în cântarea „Suntem o familie unită”, și ca și cum Jugendamt era prezent continuăm „Pot sa se sfărâme munții, …de nimica nu ne temem ”.
Pe lângă toți vorbitorii ia cuvântul și Luisa P. (Columbia), copilul cel mai mare din familia de 6 frați, luată de Jugendamt. A avut o pauză de la cămin si a venit la protest cu părinții.
„Nicio familie nu e perfectă, dar în familie e dragoste, la Jugendamt lipsește dragostea și căldura familiei” – în scurte cuvinte a scos la iveală mizeriile în care conștient Jugendamt îneacă copiii răpiți din familii! Pe lângă toți ceilalți și Eliana Bodnariu îmbogățește programul!
Ne apropiem de final când dintr-o dată pastorul Ghiță Vatamaniuc sare în față vizibil emoționat și strigă „AM O VESTE MARE, NAOMI A FOST ELIBERATĂ DE JUGENDAMT”.
Mulțimea exaltă de bucurie la maxim, un copilaș întâmplător aflat în față sare de bucurie necontrolat! Oare ce se întâmplă, se întreabă tăcuți trecătorii? Jugandamt a mai eliberat un copil din familia Furdui! „Mai avem încă trei copii de scos”! se vorbește prin mulțime. Ștefi Măcelar nu rezistă, cu maximă bucurie solicită microfonul și mai strigă o dată: „Naomi este acasă!!” Alte exaltații înalte, parcă și îngerii din cer sunt în sărbătoare!
Curg lacrimi nestăpânite în mulțime, curg lacrimi pe scenă, curg lacrimi și la Walsrode, unde Camelia o îmbrățișează pe Naomi venită de tot acasă!
Înfrigurată mulțimea scandează din nou „Lass die Kinder Frei”. O trecătoare grăbită rărește pasul și dintr-o dată se blochează (probabil de origine rusă) cu ochii pe pancarta care scrie „Lea aparține familiei”, cere scurte explicații, apoi se miră exclamând …atâția oameni pentru o singură familie?” Dă frâu liber lacrimilor, îmbrățișează pancarta rece, și întorcându-se spune printre șiruri de lacrimi „felicitări pentru solidaritate și empatie, și eu am o fetiță luată de Jugendamt, pe mine nu m-a ajutat nimeni” – a plecat îndurerată, rostind încet cuvinte neînțelese uitându-se din când în când înapoi la mulțime!
Încheiem cu rugăciune, grupuri, grupuri fac selfie, fotografii, fiecare caută ceva de mâncare, ne deplasăm la un mall din apropiere, toți nemții știau limba romană, peste tot salutul „pace”. Mâncăm în grabă.
Mașini și autocare încep reîntoarcerile acasă, în ele se cântă cântări, parcă sunt acele cântări de veselie din Psalmul 126, despre care spunea fratele Corlățean în discurs!
Naomi e acasă, a meritat ! Unii ajung acasă duminică seara, alții luni, dar toți poartă în piept o mare bucurie, întâlnirea cu frații din toată Europa au marcat sufletul !
Mulțimea aceea, cântările acelea, te înălțau până la cer! Nimeni nu regretă că a venit la Berlin!
Ne întoarcem în familie, Camelia a plâns în casă: „Doamne, atât sacrificiu au făcut frații pentru noi, câte mămici cu copii au stat în frig atâtea ore!!” Naomi, fericită, își așează lucrurile în camera proaspăt vopsită, nu mai pleacă. Încă unul se adaugă familiei.
Camelia, fericită, scoate din dulap vase mai mari pentru mâncare! Natalia și Estera sunt foarte fericite, râd și se distrează toate trei, părinții le admiră, dar cu o jumătate de inima sunt la David (aflat în România), Lea, Ruben și Albert!
„Oare ce face Lea? Parcă acum văd cum au ieșit pe ușă ultima dată, nu e posibil de atât timp” spune mama, cu glasul stins, “sperăm ca Domnul să se îndure “ spune Petru!
S-a încheiat ziua, dar duminică peste tot în toate bisericile s-a povestit numai despre această nouă pagină a istoriei.
Într-adevăr, jertfa lui Hristos e actuală, dragostea Lui e vie în noi, știe și întunericul ce poate face puterea unității frățești! La Berlin au mai căzut ziduri, continuăm lupta !
Vă mulțumim tuturor pentru efortul fizic, financiar și spiritual pe care l-ați depus și de data aceasta! Dumnezeu a rânduit și această faptă bună să umblăm în ea! Unii ați fost prezenți, ați gustat trăiri înalte, alții doar cu inima si resurse financiare, sau ați postit si v-ați rugat! Voi veți uita probabil efortul, dar Cerul nu! Când se vor face socotelile, totul vă va fi răsplătit, dar până atunci rămâne bucuria unei înalte trăiri sufletești la Berlin!
Echipa de susținere
Sursă foto și text Cristian Ionescu
