Trăim în perioada în care Isus apare pentru a ne duce în locul pe care El îl pregătește pentru noi. Poate că El nu va veni pentru noi atât de curând pe cât vom dori noi, dar Răpirea va avea loc înainte de Necazul cel mare și toate semnele ne spun că această perioadă a mâniei lui Dumnezeu asupra pământului este atât de aproape.
Mulți nu sunt pregătiți pentru întoarcerea Domnului pentru că se încred în altceva decât în Isus pentru speranța vieții veșnice. Faptele bune, comportamentul religios, participarea la biserică etc. Nu vor fi suficiente; nu ne vor putea asigura un loc în rai. Ea vine numai prin harul lui Dumnezeu.
Pe măsură ce ziua arătării lui Isus se apropie, este esențial să știi cu siguranță că îi aparții lui Isus și că ai viață veșnică.
De asemenea, scriu pentru cei care au rămas în urmă după Răpire. Pe măsură ce lumea coboară în haos și întuneric, s-ar putea să vă întrebați ce a făcut ca atât de mulți oameni să dispară brusc și dacă mai este timp să răspundeți la mesajul mântuitor al crucii. Da, există!
Vă rog să știți că viața veșnică este prin Isus și numai prin El. Prin nimeni altcineva! Acest lucru este adevărat acum și va fi valabil și după ce Isus va îndepărta adevărata Sa biserică de pe pământ.
În Ioan 14:6, Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Numai El este calea spre slava cerului și a veșniciei.
Majoritatea oamenilor recunosc Ioan 3:16:
Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
Cu toate acestea, mulți nu înțeleg mesajul mântuitor inerent al cuvintelor de mai sus sau natura exclusivă a ofertei vieții veșnice a lui Dumnezeu. În afară de Isus, oamenii vor pieri.
Isus a suferit o moarte oribilă și crudă pe cruce pentru că nu exista altă cale de a plăti pedeapsa pentru păcatele unei omeniri pierdute și condamnate. Plata pentru păcatele noastre trebuia să vină dintr-o jertfă perfectă; sângele pe care Isus l-a vărsat pe cruce ca Dumnezeu/om perfect a satisfăcut cerințele lui Dumnezeu Tatăl pentru acea jertfă perfectă și dreaptă.
Trei zile mai târziu, Isus a înviat din morți pentru a dovedi că afirmațiile Sale sunt adevărate. Mai târziu s-a înălțat la cer și într-o zi foarte curând se va întoarce pentru noi, adevărata Sa biserică.
Toate aceste lucruri cuprind esența Evangheliei. Să examinăm în continuare vestea bună a mântuirii noastre în termeni de trecut, prezent și viitor.
EVANGHELIA TRECUTĂ: „S-a isprăvit!”
Chiar înainte ca Isus să moară pe cruce, El a rostit aceste cuvinte: „S-a sfârșit” (Ioan 19:30). Cu aceste cuvinte, Domnul a arătat că El a plătit datoria pentru păcatele noastre. El a murit în locul nostru pe cruce pentru ca noi să nu mai purtăm vina pentru păcatele noastre. El a garantat mântuirea noastră.
Aceasta, totuși, nu înseamnă că Dumnezeu îi iartă automat pe toți oamenii de păcatele lor. Viața veșnică vine numai la cei care răspund în credință soliei mântuitoare a crucii. Efeseni 2:8-10 spune:
Efeseni 2:8-10 – „ Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele..”
Observați că mântuirea noastră este prin har; chiar și credința noastră de a crede mesajul mântuitor al lui Isus vine ca un dar de la Dumnezeu. Nu ne lasă nici un motiv să ne lăudăm, pentru că totul este harul și mila lui Dumnezeu.
Ce se întâmplă când ne punem credința în Isus?
În primul rând, Duhul Sfânt face o lucrare uimitoare în interiorul nostru, pe care o numim „a fi născut din nou”. S-ar putea să nu experimentați nimic în acel moment, dar să știți că acest lucru se întâmplă în interiorul tuturor celor care răspund în credință la mesajul crucii. Tit 3:4-7 descrie nașterea din nou astfel:
Tit 3:4-7 — „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.ˮ
În pasajul de mai sus, Pavel se referă la altceva care se întâmplă în momentul intrării noastre în Împărăția lui Dumnezeu: Dumnezeu ne îndreptățește.
În Romani 5:1, Pavel a scris: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”
În zilele apostolului, cuvântul grecesc pentru „îndreptățire” era un termen legal. Imaginați-vă o sală de judecată cu un judecător care contemplă dovezile în fața lui. El declară apoi acuzatul, care stă în prezența sa, ca fiind „nevinovat”, eliberându-l astfel de toate acuzațiile aduse împotriva lui.
Pentru credincioși, Dumnezeu privește la întreaga noastră viață în momentul mântuirii noastre și în mod uimitor declară că suntem drepți numai pe baza sângelui pe care Isus l-a vărsat pe cruce. El a murit în locul nostru, absorbind astfel mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, astfel încât El să ne poată declara pentru totdeauna „nevinovați” de toate păcatele noastre.
Vă rog să știți că nu există absolut nimic care să poată răsturna verdictul lui Dumnezeu de „nevinovat” asupra vieților noastre. Nu există niciun gând sau acțiune viitoare despre care Dumnezeu să nu fi știut totul când a aplicat sângele lui Isus în contul nostru și ne-a declarat neprihăniți înaintea lui (vezi și 2 Corinteni 5:21).
Îndreptățirea noastră garantează glorificarea noastră în cer (vezi Romani 8:30-38).
EVANGHELIA PREZENTĂ: O UMBLARE A CREDINȚEI
La sfârșitul lui Romani 1:17, apostolul Pavel a spus: „Cei neprihăniți vor trăi prin credință.” Cei pe care Dumnezeu i-a declarat drepți, adică îndreptățiți, umblă prin credință.
Coloseni 2:6 spune: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.” Noi primim viața veșnică atunci când ne punem încrederea în El, și după aceea umblăm cu Mântuitorul în același fel.
2 Corinteni 5:17 spune aceasta despre schimbarea pe care Duhul Sfânt o face în noi în momentul mântuirii noastre:
2 Corinteni 5:17 – „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”
Domnul ne schimbă din interior. Odată ce transformarea începe, avem putere asupra prezenței păcatului în viețile noastre, dar este o viață de creștere pe măsură ce învățăm să ne încredem în El și să creștem în dragostea noastră pentru El.
S-ar putea să nu simțim întotdeauna că Duhul lucrează în interiorul nostru, dar privind în urmă ne dăm seama că dorințele noastre s-au schimbat și suntem destul de diferiți de lumea din jurul nostru.
Vă rugăm să rețineți că în Efeseni 2:8-10, faptele bune se întâmplă după ce Isus ne mântuiește. Ele sunt ceva ce Isus creează în noi și ne pregătește înainte de timp.
Oriunde te-ai afla în călătoria ta cu Mântuitorul, este bine să meditezi la Efeseni 1:3-14, știind că fiecare cuvânt descrie poziția ta în Hristos. Noi îl slujim pe Domnul ca sfinți preaiubiți, siguri pentru totdeauna în Isus.
Dacă citești aceasta după Răpire, este esențial să te cufunzi în cuvintele Scripturii, în special în Evanghelia lui Ioan și în epistolele lui Pavel, începând cu Coloseni și Filipeni. Cere-i Domnului să înțelegi ceea ce citești și Duhul Lui te va călăuzi.
EVANGHELIA VIITORULUI: ÎNTÂLNIREA CU ISUS ÎN AER
Evanghelia vorbește despre viitorul nostru în veșnicie. Pentru credincioși, aceasta va începe cu întâlnirea cu Isus în văzduh, așa cum este descris în 1 Tesaloniceni 4:13-17. Răpirea este ceea ce Pavel a numit „speranța noastră binecuvântată” în Tit 2:11-13:
Tit 2:11-13 — „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.ˮ
Un alt loc din Scriptură unde vedem o legătură strânsă între arătarea lui Isus (Răpirea) și speranța în care Isus mântuiește este în Romani 8:23-24a: „Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde…ˮ
„Răscumpărarea trupurilor noastre” are loc la Răpirea Bisericii (1 Tesaloniceni 4:13-17 și 1 Corinteni 15:50-54). Observați că apostolul spune că „în nădejdea aceasta am fost mântuiți”. Sfinții Noului Testament nu au divorțat de Răpire, așa cum este popular astăzi.
Apariția lui Isus pentru a-i duce pe cei care sunt ai Săi în locul pe care El îl pregătește pentru noi a fost o componentă esențială a mesajului evanghelic proclamat de apostoli în timpurile Noului Testament.
Biblia ne spune că o mare mulțime de oameni vor veni la credința în Isus după Răpire. Chiar dacă anticristul și slujitorii lui îi vor ucide pe cei mai mulți, ei vor primi trupuri noi glorificate după a doua venire a lui Isus, când El îi va învia din morți (Apocalipsa 20:1-4).
Cu toate acestea, este mult mai bine să răspundeți cu credință la mesajul Evangheliei înainte de venirea lui Isus.
ISUS ESTE SINGURA CALE SPRE VIAȚA VEȘNICĂ
Îmi place simplitatea cuvintelor apostolului Ioan din 1 Ioan 5:11-12:
1 Ioan 5:11–12 – „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.”
Isus, așa cum este revelat pe paginile Scripturii, este singura cale spre viața veșnică. Cei care ajung să-L cunoască ca Mântuitor al lor au un viitor glorios înaintea lor, începând cu Răpirea și primirea noastră de trupuri glorificate. Domnul este viața pentru cei care îl cunosc ca Mântuitor al lor. Acesta este mesajul Evangheliei, trecut, prezent și viitor.
Dacă nu ai făcut-o deja, te rugăm să te încrezi în Isus pentru iertarea păcatelor tale. Romani 10:13 spune: „Căci oricine va chema numele Domnului va fi mântuit.”
Eternitatea este în joc; nu întârzia. Și nu vrei să înfrunți ororile „Zilei Domnului” care va urma la scurt timp după Răpire.
Sursă text și foto: Harbingersdaily