Dl Iohannis, lașul care ne părăsește
12 februarie va rămâne în istoria începutului noului veac al României drept o zi infamă: încă un capitol din interminabila odisee a distrugerii democrației și statului de drept în România.
Relația dintre Iohannis și România a fost mereu tensionată. Niciodată confortabilă. Ne-am zis că dacă „nemții” stăpânesc peste noi ne va fi mai bine. „Nemții” se pricep mai bine la afaceri și administrarea statului ca noi.
La urma urmei, „neamțului”, scria Sadoveanu, „Dumnezeu i-a dat „șurubul” când a împărțit darurile. Iar nouă, oile. De aceea romanii l-au votat de două ori, cu toate că a dovedit ca nu se pricepe nici la „șurub” li nici la nimic. La nimic folositor, pentru că la cele nepotrivite și nefolositoare s-a priceput.
L-am pus în capul țării, crezând că printre noi nu putem găsi oameni dibaci care să cârmuiască țara. Așa gândim noi. În pierderea noastră. La București am votat o franțuzoaică să ne fie primăriță. La Timișoara românii au votat tot un neamț, de două ori, gândind, din nou, că „neamțul se pricepe mai bine decât românul” să conducă urbea.
Când oare ne vom învăța lecția?
Inept, irverent la adresa creștinilor și românilor, Iohannis a rămas neschimbat până în ultima clipă. Ne-a vorbit de sus, sfidător, ca unor oameni pe care îi consideră sub nivelul lui intelectual. A fost sluga Bruxellesului și a lui Merkel, emisarul lor în România. A aliniat diplomația și politica externă a României într-o perfecțiune desăvârșită cu cea a Europei. A adoptat politici unionale care au închis minele și termocentralele României, a cauzat migrația masivă a românilor în Occident. Dar a făcut-o, să nu uităm, cu ajutorul partidelor clasice, PSD-PNL-USR-UDMR.
Trăsătura ultimă care ne va rămâne în minte, însă, privindu-l pe Iohannis, este lașitatea lui. Incapabil de a crea politici autohtone de propășire economică pentru România, s-a închis la Cotroceni. Ne-a lăsat să ne descurcăm singuri. Nu l-am văzut niciunde în spațiul public din februarie 2022 încoace să pledeze cauza României, a siguranței naționale, să facă un spot video în Deltă, la Dunăre ori la Marea Neagră, să ne spună că veghează asupra siguranței naționale.
Nu a vegheat nici asupra democrației și statului de drept. Pe perioada terorii pandemice a tăcut. Când CCR a scos democrația românească în afara legii și-a deschis gura împotriva noastră. Când Georgescu a ieșit primul la prezidențiale, a denigrat pe cei care l-au votat. A făcut-o întruna de atunci încoace.
Unul dintre lucrurile obligatorii pe care un președinte trebuie să le facă este să calmeze spiritele. Să faciliteze pacea socială în țară. Sa reconcilieze grupurile învrăjbite. Să fie o forță care unește, nu care dezbină. Să ne reprezinte „afară” cu demnitate, eleganță, cu un glas ferm, puternic, convingător.
În trei luni mergem la vot – dacă CCR ne va permite. E vremea să le dăm politicienilor corupți o lecție: fără un nou Iohannis la Cotroceni!
