În bisericile din Marea Britanie și din alte țări se desfășoară o criză tăcută. În spatele amvonului, sub predicile și dincolo de imaginea publică, mulți pastori sunt epuizați emoțional, spiritual și relațional.
Conform datelor recente publicate de Barna Group, în colaborare cu Gloo, în iunie 2025, un procent uluitor de 42% dintre pastorii protestanți au declarat că au luat în considerare serios renunțarea la slujirea cu normă întreagă în ultimul an, față de 29% în 2021.
Principalele motive includ stresul cronic, izolarea și tensiunile politice.
Peste jumătate dintre pastori au menționat „stresul imens al meseriei”, în timp ce 43% au recunoscut că se simt „singuri și izolați”.
Aproape 30% au mărturisit că pur și simplu nu au speranțe în ceea ce privește viitorul bisericii lor.
Deși pastorii au obținut rezultate bune în ceea ce privește finanțele și scopul vocațional, ei s-au clasat semnificativ mai jos decât populația generală în ceea ce privește bunăstarea emoțională și relațională.
Ceea ce este de necrezut este faptul că, peste jumătate dintre pastori nu primesc niciun sprijin profesional – nici mentori, nici antrenori, nici consilieri – în ciuda faptului că au nevoie de acesta la fel de mult ca oricine altcineva.
Vicepreședintele Barna a declarat pentru The Christian Post: „Din diverse motive, pastorii nu se simt în mod tradițional confortabili să caute consiliere sau îndrumare. Știți că trebuie să fie acceptabil în cadrul comunității bisericești și al culturii bisericești ca un pastor să spună: „Știți ceva? Am nevoie de ajutor. Am nevoie de consiliere. Mă lupt cu probleme emoționale”.
„Dar, să fiu sincer, din diverse motive, mulți pastori nu se simt confortabil să fie vulnerabili în contextul conducerii. Cred cu adevărat că bisericile trebuie să comunice și să spună: «Hei, pastore, e în regulă să nu fii în regulă».”
Consilierii creștini Simon și Ceri Harris, de la Wholehearted Solutions și 5Q Europe, se numără printre cei care trag semnalul de alarmă.
După trei decenii de colaborare cu lideri ai bisericilor și organizațiilor caritabile din întreaga lume, cuplul – care păstoresc Biserica Burlington din Ipswich de o bună bucată de timp – a observat un model îngrijorător: lideri care par să aibă succes în exterior, dar care în interior se destramă.
Noua lor carte, Wholehearted Leadership (Conducerea din toată inima), este un răspuns oportun la această criză tot mai gravă.
În cadrul unui interviu acordat publicației The Baptist Times, aceștia au explicat: „În ciuda „succesului”, mulți trăiesc cu dezamăgire, stres și sentimentul că relațiile lor personale, inclusiv cu ei înșiși, nu sunt așa cum și-ar dori.
„Așa cum descriem în carte, există o „boală a inimii”. Presiunea de a continua să performeze, de a menține totul sub control, le eroda în tăcere bucuria, sentimentul de vocație și legătura cu sine.
„Liderii îndeplinesc multe roluri: predicator, pastor, planificator, mentor, purtând în același timp speranțele, durerile și luptele oamenilor pe care îi slujesc. Este o muncă sacră, dar adesea se simte singuratică și neîntreruptă.”
În loc să ofere o altă strategie de productivitate, cartea invită liderii într-o călătorie mai profundă: una de sinceritate emoțională, odihnă spirituală și vindecare interioară. Ei preferă să o considere o foaie de parcurs către o viață și o conducere bazate pe întregime/ deplinătate, nu pe performanță.
„Vechiul model al liderului eroic solitar, care are toate răspunsurile, cedează locul unui model mai uman și mai relațional”, au afirmat ei. „Observăm o schimbare către autenticitate, inteligență emoțională și leadership partajat.”
Ei observă că, pe măsură ce încrederea publicului în instituții scade, liderii sunt supuși unei atenții mai mari ca niciodată, iar titlurile nu mai conferă automat respect.
În schimb, oamenii pun întrebări mai profunde și mai perspicace despre liderii lor — întrebări care depășesc carisma sau competența.
„Oamenii se întreabă: «Cine va deveni acest lider? Este de încredere? Ascultă? Conduce cu integritate sau pentru imagine?»”, au observat ei.
Simon și Ceri susțin că aceste întrebări necesită o regândire radicală — nu doar în ceea ce privește modul în care formăm liderii, ci și în ceea ce privește tipul de lideri pe care îi formăm: „Cu alte cuvinte: conduc ei din toată inima?
„De aceea viața interioară este importantă. Leadershipul nu ține de rezultate. Ține de prezență, de atitudine și de felul în care ne prezentăm.”
Ei doresc ca Wholehearted Leadership „să fie o invitație din partea lui Isus pentru liderii care suferă și care ajung la capătul puterilor, să vină alături de El și să găsească odihnă”.
Asta înseamnă „odihnă pentru ei înșiși, pentru viitorul lor de lideri și pentru viețile lor”.
Speranța lor este că această carte îi va ajuta pe pastori să se simtă „însoțiți” și le va da liderilor răniți permisiunea „să facă o pauză, să creeze spațiu și să învețe să se iubească pe sine”.
„Asta a poruncit Isus, nu-i așa?”, au adăugat ei.
Sursă articol: www.christiantoday.com
Traducere: Denisa Rus
