Nicio furtună din viață nu va dura pentru totdeauna, iar când va trece, îi putem mulțumi Domnului pentru salvarea și vigilența Sa constantă.
- Psalmul 107:23-32
Toată lumea experimentează furtuni în viață – ocazii care aduc durere, suferință sau pierdere. Și chiar în aceste vremuri tulburi îmi vin în minte tot felul de întrebări: Unde este Dumnezeu? De ce s-a întâmplat acest lucru? oare am făcut ceva? A provocat-o Dumnezeu și, dacă da, de ce? Când ne aflăm în situații tumultoase, cel mai sigur loc pentru căuta răspunsuri este Cuvântul lui Dumnezeu.
Furtuna descrisă în pasajul de astăzi oferă o perspectivă asupra rolului Domnului în diferitele răsturnări de situație care ne vin în cale. Potrivit celor relatate în versetul 25, Dumnezeu a fost responsabil pentru această furtună, deoarece El a fost Cel care a ridicat vânturile și valurile care i-au înspăimântat pe marinari.
Vremurile tulburi ne încurajează să facem ceea ce au făcut acei marinari – în mizeria și neputința lor, au strigat după ajutorul lui Dumnezeu. Apoi i-a salvat din necazul lor, calmând furtuna și îndrumându-i spre un refugiu sigur. Ca răspuns, ei I-au mulțumit Domnului pentru bunătatea Sa iubitoare și pentru izbăvirea Sa minunată și L-au lăudat public.
Nicio furtună nu durează pentru totdeauna și nu există nimic asemănător cu sentimentul de ușurare care vine odată ce vremea violentă a trecut. Să ne amintim să răspundem ca acei marinari recunoscători când va veni timpul și până atunci să răbdăm cu ochii noștri ațintiți spre Domnul
