POTRIVEȘTE‑ȚI CEASUL DUPĂ OROLOGIUL LUI DUMNEZEU
„Soarta mea este în mâna Ta.” (Psalmul 31.15)
„Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3.1)
Într‑o noapte, în timp ce mă plimbam pe străzile unui orașoarecare, am auzit un zgomot puternic, ca bătaia unui clopot, venit de undeva de sus. Am ridicat privirea și am văzut că mă aflam exact la poalele unui turn ce găzduia un orologiu uriaș, care tocmai bătea miezul nopții. Mi‑am scos ceasul din buzunar și am descoperit că și acele lui suprapuse indicau exact ora douăsprezece. Părea cam greu de crezut faptul că mecanismul minuscul din mâna mea ar fi fost în perfect acord cu mașinăria uriașă care ocupa tot turnul acela, dar dovada era aievea: în fața ochilor mei. Uitându‑mă la cele două perechi de ace de proporții atât de diferite, am înțeles mai bine ca oricând că cea mai neînsemnată ființă nu trebuie decât să fie curată, în stare de funcționare și sincronizată cu orologiul lui Dumnezeu pentru a se afla în deplină armonie cu Divinitatea.
––Christian Observer
Indiferent pe ce cale găsește Dumnezeu de cuviință să‑Şi conducă fiii și fiicele, izbăvirea şi ajutorul necesar vor sosi mereu la timp.
Să ne uităm la Iov: în aparență părăsit de Dumnezeu și de oameni, el stă pe cenușă – constituind un adevărat spectacol pentru oameni și îngeri, dar şi un mister pentru Satan. Însă, el nu este uitat de Cel ale cărui căi sunt desăvârșite. La timpul potrivit, izbăvirea ajunge la el. Şi astfel, în ultimii ani ai vieţii sale, Iov este mai binecuvântat decât în cei dintâi. A fost părăsit pentru o clipă, dar Dumnezeu l‑a apucat și i‑a arătat mare îndurare.
Ilie pleacă din locul său de sihăstrie să găsească o văduvă care primise poruncă din partea Domnului să‑l hrănească. La poarta cetății Sarepta, o văduvă vine să adune lemne ca să aprindă focul pentru ultima oară și să gătească cea din urmă cină. Exact atunci „ajunge trenul”. Când Ilie pășește pe poarta cetății, şi văduva cu pricina se află acolo. Nu „o văduvă”, ci văduva despre care îi vorbise Dumnezeu. Este o izbăvire pentru amândoi. Ilie găsește un cămin, iar văduva o împlinire a nevoilor ei până în momentul în care Dumnezeu a dat de toate din belșug pentru toată lumea.
Să trimiți un slujitor al Cuvântului să fie găzduit de o văduvă care nu are decât două bucăți de lemn și doar atâta mâncare în cămară care să‑i permită să hrănească doi oameni de două ori poate părea ciudat în ochii oamenilor; dar căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite.
––The Earnest Christian
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
