PUTERE PENTRU POVERI DATE DE DUMNEZEU
„Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.” (Galateni 6.5)
„Purtaţi‑vă sarcinile unii altora.” (Galateni 6.2)
„Aruncă‑ți povara asupra Domnului.” (Psalmul 55.22, KJV)
Cuvântul ebraic tradus prin „povară” indică ceva care îi este dat, sau ceva care îi este menit fiecărui om să poarte. Așadar, trebuie să înțelegem cuvintele psalmistului în sensul că orice pune asupra ta Dumnezeul tău, tu, la rândul tău, trebuie să arunci asupra Lui. El și‑a încredințat viața în mâna Lui.
Dar cum se împacă textul acesta cu celelalte două? Cât se poate de simplu. Ni se poruncește să ne purtăm propriile poveri, ceea ce presupune îndeplinirea cu tenacitate a îndatoririlor noastre. Dumnezeu nu ne va scuti de îndeplinirea îndatoririlor noastre, ci ne va susține în îndeplinirea lor. Povara pusă asupra noastră nu ne va zdrobi, căci El ne va da putere suficientă pentru ziua respectivă. Dacă alții se vor întreba de ce și cum putem merge înainte cu povara aceasta fără a cădea, singurul nostru răspuns este următorul: „Noi ne‑am pus povara pe seama puterii pe care Dumnezeu a pus‑o în noi. Harul Lui este suficient să ne ajute să ne purtăm povara.”
Oferta minunată a Dumnezeului harului este să ne ușureze povara luând‑o asupra Lui. Acesta este un proces supranatural, iar întreaga noastră umblare prin credință nu înseamnă decât o încredere simplă dar sublimă într‑un braț atotputernic, niciodată văzut dar mereu simțit. Astfel se explică de ce „încredere” este cuvântul‑cheie al teologiei Vechiului Testament, iar „credință” este cuvântul‑cheie al Noului Testament. Sensul celor două cuvinte este în mare parte identic. Iar când Tatăl nostru ceresc ne spune: „Aruncă‑ți povara asupra Mea” și când Răscumpărătorul nostru iubit ne spune: „Aruncă povara păcatelor tale asupra Mea”, Ei Se așteaptă să Îi credem pe cuvânt. ––Theodore Cuyler
Primesc puterea cea divină
să port poveri ce vin de Sus;
La fel balsamul care‑alină
ce‑n carne spinii mi‑au produs.
Dar pentru sarcini inutile
sau scop nesincer, egoist,
La porţile cereştii Mile,
zadarnic bat şi‑n van insist.190
Căci jugul făurit la Cruce
nu face răni şi este bun;
Cu Domnul zilnic îl pot duce,
când voii Sale mă supun.
Şi sarcina Lui e uşoară:
îmi dă exact cât pot să port,
Ba chiar Se‑apleacă sub povară
şi‑mi întăreşte slabul cort.
Eşti ostenit, iubite frate?
Şi tu, de‑asemeni, sora mea?
Povara ce vă stă în spate
vă încovoaie, căci e grea?
Mă tem că sarcina şi jugul
voi înşivă vi le‑aţi ales,
Dar Domnul frânge vicleşugul
chemarea când I‑am înţeles.
––Annie Johnson Flint
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
