ÎNFRUMUSEȚEAZĂ-ȚI COLȚUL TĂU DE LUME
„Închinați‑vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte!“
(Psalmul 29.2)
„Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru! Şi
întărește lucrarea mâinilor noastre!“ (Psalmul 90.17)
Ai încredere în tine – ai încredere că tu, chiar tu, poți face o
parte din ceea ce Domnul vrea să vadă făcut; şi fii sigur că, dacă nu
faci tu lucrul respectiv, el va rămâne nefăcut.
Dar cum trebuie să începi? Aşa cum a început Cristos. Mai
întâi El S-a uitat la cetatea Ierusalimului; apoi a plâns pentru ea; şi,
în final, a murit pentru ea.
De unde trebuie să începi? Exact din locul în care te afli. Fă
din colțul – camera, casa, biroul – în care te găseşti, un loc cât mai
aproape de Cer cu putință.
Cum să începi? Începe cu tapetul de pe pereți – ai grijă să fie
un model frumos; continuă cu aerul – ai grijă să fie proaspăt; ocu-
pă-te apoi de instalația sanitară – ai grijă să fie curată; vezi şi mobi-
la – ai grijă să fie modestă.
Pe urmă, dă la o parte orice lucru care duce la întinăciune – în
mâncare, în băutură, în podoabe, în cărți, în artă; înlătură orice
lucru care duce la minciună – în conversație, în relațiile sociale, în
corespondență, în viața de familie.
Dacă ai făcut toate aceste lucruri, deja ai pregătit locul pentru
Cer, dar nu l-ai atins încă. Cerul e în interior – în bunătate, în sme-
renie, în generozitate, în credință, în dragoste, în slujire. Pentru
a avea aceste lucruri în inimă trebuie să-L ai pe Cristos în inimă.
Apoi învață-i pe alții aceste lucruri, dar nu ca pe o doctrină, ci ca pe
o revelație – ca pe propria ta revelație. Trăieşte-ți propria revelație!
—Henry Drummond
Nu mă lăsa să mor mai înainte
De-a isprăvi lucrarea mea, Părinte!
Nu vreau să-mi las ogorul în paragini:
Ar fi o amăgire fără margini,
Căci dacă eu nu-mi împlinesc menirea,
Nu va fi nimeni să-mi preia slujirea.
De-aceea dă-mi putere, zel, tărie
Să-mi fac lucrarea cu credincioşie:
Să-Ţi fiu unealtă, Duhul să mă ungă!
Pământul sterp, sol roditor s-ajungă!
Cu noi închinători să-Ţi dreg altarul,
Să-Ţi guste cei pierduți, prin mine, harul!
Vestind cu foc Cuvântul Tău puternic,
Să pot salva mulți inşi din întuneric!
Pe cei ce n-au nici pace, nici speranță,
Să-i pun, prin Jertfa Ta, în siguranță!
Nu mă lăsa să mor, deci, înainte
De-a isprăvi lucrarea mea, Părinte!
—Poem anonim
Întrebarea nu este „Ce poți tu să faci?“, ci „Ce puteți face îm-
preună, tu şi Dumnezeu?“ —Abbott
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
