CAPITULARE ABSOLUTĂ
„Împărate, domnul meu, […], sunt al tău cu tot ce am.“
(1 Împărați 20.4)
„Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, […] aceasta va fi din
partea voastră o slujbă duhovnicească.“ (Romani 12.1)
Ben-Hadad a cerut capitulare absolută, iar Ahab a oferit ceea
ce i se ceruse – capitulare absolută. „Împărate, domnul meu, […],
sunt al tău cu tot ce am“. Acestea sunt cuvintele capitulării ab-
solute cu care fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să se pre-
dea Tatălui său.
Capitulare absolută – dați-mi voie să vă spun de unde am
ajuns la aceste cuvinte. Le-am folosit de multe ori în trecut, şi sunt
sigur că şi voi le-ați auzit de nenumărate ori. Însă, în urmă cu 10
zile, eram undeva în Scoția şi discutam despre starea Bisericii lui
Cristos şi despre cea mai mare nevoie a Bisericii şi a credincioşilor.
Între participanții la discuție se afla un lucrător evlavios care se
ocupa de pregătirea lucrătorilor şi l-am întrebat care crede el că
este cea mai mare nevoie a Bisericii şi care ar fi mesajul ce ar trebui
predicat. Mi-a răspuns încet, simplu, dar hotărât: „Un singur lucru
– capitulare absolută înaintea lui Dumnezeu.“
Cuvintele lui m-au izbit cum nu mi se mai întâmplase nici-
odată. Și omul acesta a început să-mi povestească din experiența
lui cu lucrătorii pe care îi pregătise. El a observat că dacă ei se
prezentau bine la acest capitol, chiar dacă în altele păreau a fi
mai reticenți, totuşi se arătau dispuşi să se lase învățați şi ajutați,
astfel că întotdeauna făceau progrese; pe când cei care nu stau
bine la capitolul capitulării absolute adesea se întorc din drum şi
părăsesc lucrarea.
Condiția pentru a obține o binecuvântare deplină din partea
lui Dumnezeu este capitularea absolută în fața Lui.
Știm bine ce presupune capitularea absolută în viața de zi cu
zi. Este clar că fiecare lucru trebuie să fie dedicat obiectivului şi
slujbei sale speciale şi bine definite. Am în buzunar un stilou, şi
stiloul acesta este pe deplin dedicat scrisului; el trebuie să fie com-
plet predat în mâna mea dacă trebuie să scriu bine cu el. Desigur
că dacă ar prinde şi altcineva de stiloul meu odată cu mine, nu voi
putea să scriu bine. Și atunci cum crezi că Îşi poate face Dumnezeu
lucrarea Lui zi de zi şi ceas cu ceas, în ființa ta nemuritoare, în firea
ta dumnezeiască pe care ai primit-o prin naştere din nou, dacă tu
nu eşti pe deplin predat Lui? —Andrew Murray
Era pe vremea lui Wesley. Episcopul Londrei, auzind vorbin-
du-se despre entuziasmul neobişnuit al metodiştilor şi despre pre-
dicile ținute de ei în aer liber, a întrebat: „Ce ar putea să facă aceşti
tineri ageamii?“ Răspunsul lui Wesley a fost unul remarcabil: „Pu-
tem reuşi să fim în mâna lui Dumnezeu ceea ce este un stilou în
mâna unui scriitor.“
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
