Când suspinul devine rugăciune
„Doamne, toate dorințele mele sunt înaintea Ta și suspinele mele nu-Ți sunt ascunse.” Psalmul 38:9
Există momente în care rugăciunea curge ușor, iar cuvintele vin firesc. Dar există și zile în care sufletul este atât de obosit, încât nu mai găsește cuvinte. Durerea, așteptarea sau povara devin atât de grele, încât tot ce mai putem aduce înaintea lui Dumnezeu este un suspin. David ne amintește însă ceva extraordinar: Dumnezeu înțelege și ceea ce nu reușim să rostim. Înaintea Lui sunt toate dorințele noastre și nici un oftat nu-I este ascuns. Tatăl ceresc nu are nevoie de rugăciuni frumos formulate pentru a înțelege ce se întâmplă în inima copiilor Săi. Există o diferență între a neglija rugăciunea și a ajunge într-un loc în care durerea ne-a lăsat fără cuvinte. Prima ne îndepărtează de Dumnezeu; cea de-a doua poate deveni chiar una dintre cele mai sincere forme de apropiere de El. Uneori, simplul fapt că rămânem înaintea Lui este rugăciune. Scriptura spune că Duhul Sfânt ne ajută tocmai în slăbiciunea noastră și mijlocește pentru noi „cu suspine negrăite” (Romani 8:26). Ce mângâiere să știm că atunci când noi nu mai știm cum să ne rugăm, Duhul Sfânt mijlocește pentru noi. James Montgomery spunea: „Rugăciunea este dorința sinceră a sufletului, rostită sau nerostită.” Nu te condamna atunci când rugăciunea ta este doar: „Doamne, ajută-mă!” Uneori, câteva cuvinte rostite din adâncul unei inimi zdrobite spun mai mult decât o mie de cuvinte frumoase. Dumnezeu aude rugăciunea rostită cu glas tare, dar aude și șoapta, lacrima și suspinul. Când cuvintele se termină, rugăciunea nu se termină. Dumnezeu înțelege și limbajul unei inimi care suspină.
Rugăciune
Doamne, Îți mulțumesc că niciun suspin al meu nu-Ți este ascuns. Când nu mai am putere și nu găsesc cuvintele potrivite, ajută-mă să rămân înaintea Ta. Primește tăcerea, lacrimile și suspinele mele ca rugăciune și ține-mă aproape de Tine. Amin.
Un gând pentru astăzi – link pentru comandă carte
