RUGĂCIUNEA REZOLVĂ PROBLEMELE VIEȚII
„Isus le‑a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.” (Luca 18.1)
„Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi‑l voi proslăvi.” (Psalmul 91.15)
Văd din ce în ce mai lămurit că oamenii dedicați lui Dumnezeu printr‑o viaţă de rugăciune necurmată sunt persoane care muncesc – atât pentru pământ, cât și pentru Cer. Oamenii aceștia trec prin lume împăcați cu ei înşişi, primesc cu resemnare orice suferinţă şi încercare și transformă cea mai grea povară în cea mai mare slavă.
Pe de altă parte, cei care nu sunt dedicați lui Dumnezeu în rugăciune, orice necaz şi suferinţă le provoacă o stare de dezorientare și le răpește puțina dragoste și răbdare de care mai dispuneau. S‑ar putea spune că a‑I aparţine în întregime lui Dumnezeu este ca și cum ai experimenta Cerul de două ori; pe când a nu fi statornic şi dedicat în totalitate Domnului este ca și cum ai experimenta Iadul de două ori.
William Bramwell
De azi, nici un pas nu mai fac
Lipsit de chemarea Ta clară,
Căci Ţie vreau, Tată, să‑Ţi plac,
Să nu duc o viaţă murdară.
Destul m‑am zbătut, dând năvală!
Acum la picioare Îţi cad.
Te rog, fii milos şi mă spală
Şi scapă‑mă astfel de Iad!
Dă ochilor mei o lumină
Cu care să văd desluşit,
Iar paşii mei zilnic să ţină
Doar calea pe care‑ai păşit.
Iar mâinilor mele întruna
Fii Tu suveranul Stăpân;
Slujindu‑Ţi, să capăt cununa
Şi‑alături pe veci să‑Ţi rămân
Prelucrare de C.M. a unui fragment dintr‑un poem compus de J. Robertson și R.F. Beveridge
Cred că, într‑o mare măsură, eu am alocat prea puțin timp exercițiilor spirituale printre care se numără: devoțiunea personală, meditația în prezenţa lui Dumnezeu, citirea Bibliei etc. De aceea sunt slab, rece și dur. Probabil că Dumnezeu m‑ar ajuta să propășesc mai mult în lucrurile duhovniceşti dacă aș folosi cu mai multă sârguință mijloacele harului.
Aș face bine să aloc zilnic mai mult timp exercițiilor spirituale – să zicem două ore sau măcar o oră și jumătate – ca să văd dacă nu cumva reușesc să întrețin mai constant o stare de spirit devoțională, să cultiv un sentiment mai profund al lucrurilor nevăzute, să am o dragoste mai caldă pentru Dumnezeu, să manifest o mai puternică foame și o mai vie sete după neprihănire, să‑mi fie inima mai puțin predispusă la a fi murdărită de preocupări, planuri, pasiuni și temeri lumești, și să fiu copleşit de un dor real, nedisimulat, după Cer, după desfătările și puritatea lui.
William Wilberforce
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey