FII MAI PLIN DE RÂVNĂ DECÂT CEI DIN LUME
„El S‑a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca … să‑Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2.14)
„Râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei.” (2 Corinteni 9.2)
Ai auzit vreodată vuietul mulțimii de pe stadion când se marchează un gol? Ai văzut bărbați în toată firea îmbrâncindu‑se în zelul lor de a ajunge să ocupe un loc în picioare pe stadion? Asemenea zel și entuziasm este considerat legitim! Dar unde e râvna pentru Cristos?
Bushnell a zis: „Dacă pulsul tău este de obicei de 60 de bătăi pe minut când te gândești la alte lucruri și când vorbești despre alte lucruri și nu sare la 75 sau 80 de bătăi pe minut când vorbești despre Cristos și despre Cer, înseamnă că pe cel dintâi nu‑L cunoști și ai slabe șanse să ajungi în cel de‑al doilea.”
Un cleric l‑a întrebat odată pe David Garrick de ce cuvântul jucat pe scenă are mai multă putere decât cuvântul rostit de la amvon. Actorul i‑a răspuns: „Dragul meu domn, dumneavoastră rostiți de la amvon adevărul de parcă ar fi ficțiune; noi, pe scenă, rostim ficțiunea de parcă ar fi adevăr.”
Spurgeon spunea pe marginea acestui subiect: „Mă bucur mult când întâlnesc un om plin de râvnă în zilele noastre, fiindcă râvna pentru Dumnezeu a ajuns să fie o calitate rară între noi. Moda, arta, societatea, literatura – toate evocă un zel de un gen sau altul; dar nu putem spune că suntem copleșiți de numărul oamenilor plini de zel în sfera lucrurilor spirituale.”
Orice om care dorește să influențeze gândirea altuia trebuie să creadă ceva – și să creadă acel ceva din toată inima. Sinceritatea și încredințarea, ba chiar și un anumit grad de entuziasm, sunt esențiale când vine vorba să dai viață gândului rostit.
Omul trebuie să stea aplecat asupra propriilor lui gânduri până când îi ia mintea foc și abia apoi poate spera să aprindă și mintea altuia. ––T.T. Lynch75
Dragostea Lui arzătoare, dorul ce nu‑ncape‑n pagini,
Viaţa ce sfârşit nu are, focul sacru fără margini,
Le aud vuind flămânde şi cerând cu neoprire
Celor smulşi de sub osândă o nevrednică iubire.
Sufletul ne este rece, căci trăim în nepăsare;
Nici prin minte nu ne trece, ah, ce bem, din ce izvoare.
De nu ne‑ar iubi o clipă, ce‑am ajunge noi, sărmanii?
Oameni răi ce fac risipă, inimi reci ca bolovanii.
Suflete al meu, ascultă: nepăsarea‑nseamnă moarte!
Implicarea nu‑i insultă, dacă vrei de slavă parte.
Pe iubirea veşnic dulce, pune preţ, cum se cuvine!
Pentru tine‑a stat pe cruce şi trăieşte pentru tine…
––Thomas Traherne76
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey | Devotional
