DUMNEZEU NE IA DE MÂNĂ
„Și acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.” (Psalmul 139.10)
„I‑am apucat de mână, ca să‑i scot din ţara Egiptului.” (Evrei 8.9)
Întunecos e drumul tău, copile,
Dar duce sigur spre‑o lumină clară;
Nu vreau ca prin vedere ani de zile
Să mergi purtând a vieţii grea povară.
Te‑ntrebi de ce, dar te voi lua de mână
Să te conduc spre casă‑n siguranţă;
Trecutul trist în spate‑o să rămână.
Copilul Meu, nu‑ţi pierde‑a ta speranţă!
Ce iute trece ziua ta, copile,
Şi cât de grabnic vine înserarea!
Dar Eu sunt Sursa nesfârşitei mile,
Şi nu‑i nici noaptea beznă pentru Mine.
Să nu te temi, căci te voi lua de mână,
Şi frica de fantome n‑o să‑ţi vină.
De‑aceea dintr‑o lume rea, păgână,
Copilul Meu, Te duc înspre lumină!
E drumul tău anevoios, copile,
Dar cât va fi odihna ta de dulce
Când pelerinul vremilor ostile
La pieptul Meu putea‑va să se culce.
Nu te las singur, căci te‑am luat de mână,
Şi‑am să te sui, prin har, din treaptă‑n treaptă,
Să treci hotarul, liber de ţărână,
Copilul Meu, odihna‑n Rai te‑aşteaptă!
E multă zarvă‑n jurul tău, copile,
Dar nu te‑nspăimânta: Eu sunt cu tine!
Duşmanii fac eforturi inutile,
Căci mâine vor fi cioburi şi ruine.
Dar pân‑atunci, am să te duc de mână,83
Să ieşi cu brio din întunecime.
Ca să te‑adăp din veşnica fântână,
Copilul Meu, te trec şi prin mulţime!
Îţi pare astăzi crucea grea, copile,
Dar ştii ce‑a dus la Golgota Mesia;
El n‑a făcut promisiuni sterile,
Ci Şi‑a lăsat, de dragul tău, domnia.
Deci, poartă‑ţi crucea zilnică‑n tăcere,
Şi‑atunci când lupta vieţii va fi gata,
Tu vei uita necazuri şi durere,
Copilul Meu, şi‑ţi vei primi răsplata.
––Autor necunoscut84
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
