VIAȚĂ, ȘI VIAȚĂ DIN BELȘUG
„Isus le‑a mai zis: «Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s‑o aibă din belşug.»” (Ioan 10.7, 10)
„Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos.” (Matei 13.12)
Cititorule, însoțește‑mă, te rog, într‑o călătorie imaginară într‑unul din marile noastre spitale. Aici, într‑unul din saloane, vedem un bărbat. De câteva luni el este grav bolnav; de fapt, când ne apropiem de patul lui, nici nu ne dăm seama dacă e mort sau viu. Privindu‑l de aproape, observăm că pieptul lui se ridică și coboară ușor, iar când îi căutăm pulsul, simțim că inima încă îi bate, chiar dacă destul de slab. Este viu, e adevărat, dar dacă ar izbucni un incendiu în salon, el ar fi prea slab ca să se poată salva singur, și cu atât mai puţin să salveze şi o altă persoană. Şi totuşi, el este un om viu. Trăieşte. Dar ce fel de viață are bărbatul acesta?
Să mergem acum într‑o altă călătorie imaginară, până pe podul Putney. E ziua în care are loc cursa anuală de canotaj dintre echipele universităților Oxford și Cambridge. Privind de pe pod vedem la picioarele noastre cele două ambarcațiuni și echipajele lor de câte opt canotori. Bărbații aceștia se antrenează de câteva săptămâni bune, ba chiar de luni în şir, iar azi urmează să treacă printr‑unul din cele mai dificile teste la care ar putea fi supus un sportiv de performanţă – o cursă de 6,8 kilometri între Putney și Mortlake. Privindu‑i aliniați la start ne dăm seama că trupurile lor vibrează de viață. Au viață din belșug.
Există o mare diferență între omul bolnav din salonul de spital și acești sportivi. Unul are viață, ceilalți au viață din belșug.
Și în domeniul spiritual diferența este la fel de mare. Unii creștini au viață, adică sunt cu adevărat convertiți, dar nu știu nimic despre viața din belșug pe care Isus Cristos a venit să le‑o dea copiilor Săi. „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s‑o aibă din belşug.” (Ioan 10.10, n.red.). ––George S. Ingram85
Primim mereu comori îmbelşugate
Când credem ferm în Domnul nostru bun;
Paharele umplute le sunt toate
Celor ce soarta‑n mâna Lui şi‑o pun.
Izvoarele cereşti nicicând nu seacă,
Nu‑i harul nici îngust, nici limitat;
Lui Dumnezeu nu va‑nceta să‑I placă
Să‑Şi vadă fiul binecuvântat.
––E. Barber86
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
