FERICIREA DE A FI NIMIC
„Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându‑ne unii pe alţii, şi pizmuindu‑ne unii pe alţii.” (Galateni 5.26)
„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2.3)
„Începutul măreției este să fii mic;
Sporirea măreției este să fii mai mic;
Iar desăvârșirea măreției este să fii nimic.”
––D.L. Moody
Cu ceva vreme în urmă mi‑a căzut în mână o cărticică în care diferite persoane își relatau propriile experiențe. Două dintre aceste persoane declarau că nu au fost niciodată fericite până în clipa în care au încetat să încerce să fie oameni mari.
Remarca aceasta m‑a șocat, așa cum știm că se întâmplă uneori – cea mai simplă remarcă ne izbește atunci când așa vrea Dumnezeu. Mi‑am dat seama în acel moment că cele mai multe dintre păcatele și suferințele mele erau cauzate de refuzul meu de a fi nimic – ceea ce sunt, de fapt – și de strădania mea de a fi ceva. Am înțeles că, dacă așînceta să mă mai străduiesc și dacă așaccepta să fiu ceva sau nimic, după bunul plac al lui Dumnezeu, așputea fi fericit.
Vi se va părea ciudat că vorbesc despre acest lucru ca despre o mare descoperire. Într‑un fel oarecare, nu a fost vorba despre ceva absolut nou: era un lucru pe care îl știam de ani buni. Totuşi, la momentul respectiv, acest principiu îmi apăruse într‑o lumină nouă. Inima mea l‑a văzut și l‑a acceptat. Iar acum sunt fericit.
Dragul meu frate, dacă poți renunța la dorința ta de a fi mare și dacă ești dispus să fii nimic, și tu vei fi fericit. […]
Dacă poți să te retragi din cursa la care participă azi prea mulți slujitori ai Evangheliei și să spui din toată inima: „Cei care aleg să participe la o asemenea cursă nu au decât să‑și împartă premiul; unul să plece cu banii, altul cu respectul și al treilea cu aplauzele; eu unul am altceva de făcut, o altă cursă la care să particip; vreau ca 99
aprobarea lui Dumnezeu să fie singurul premiu după care să alerg; dacă îl voi obține, va fi suficient.”
Dacă poți adopta din toată inima limbajul acesta, vei vedea cum cele mai multe greutăți și suferințe din viața ta vor dispărea.
––Edward Payson
Câtă neliniște și nefericire rezultă din dorința aceasta de a fi cineva! Există rivalitate între tineri în grupurile de tineret ale unor biserici; invidie în organizațiile sau la întâlnirile femeilor creștine; o continuă alergare după onoruri în rândul prezbiterilor și al diaconilor. Iar atitudinea aceasta se răspândește la cei din jurul nostru, adesea tulburând – uneori chiar destrămând – o întreagă biserică sau comunitate. De ce experiență binecuvântată vom avea parte dacă vom pune în aplicare rețeta atât de simplă a domnului Payson privitoare la obţinerea fericirii! 100
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
