Semnificația unui oraș este adesea măsurată prin importanța sa comercială, înălțimea zgârie-norilor sau grandoarea arhitecturii sale. Dar Ierusalimul nu este ca orice alt oraș. Importanța Ierusalimului vine de la Cel care a ales să locuiască acolo—Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov.
Dumnezeu are o relație unică cu poporul evreu și cu orașul Ierusalim. Dumnezeul păcii a ales Ierusalimul, care înseamnă „cetatea păcii”, ca locul unde poporul evreu ar trebui să Îl adore și de unde Mesia evreu va domni într-o zi. Din cauza rolului crucial al orașului în planul lui Dumnezeu, dușmanul lui Dumnezeu—Satan—a declanșat un război spiritual împotriva Ierusalimului și a poporului evreu.
Satana își investește energia în atacarea a ceea ce iubește Dumnezeu, iar Ierusalimul și Poporul Ales sunt ținte principale. Drept urmare, poporul evreu trebuie să-și apere constant legătura istorică cu acest oraș iubit.
Ierusalimul este profund înrădăcinat în fibra spirituală a comunității evreiești din întreaga lume. Rugăciuni precum Amidah, recitate de trei ori pe zi timp de aproape două milenii, amintesc de legătura dintre credincioșia lui Dumnezeu și speranța reconstrucției Ierusalimului. De asemenea, expresia „La anul, în Ierusalim”, rostită la sfârșitul Paștelui evreiesc și al Yom Kippur-ului, exprimă anticiparea evreiască a unui viitor Ierusalim unde va domni pacea.
Este greu de crezut că Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a aprobat în 2016 o rezoluție privind „Palestina ocupată”. Pretinzând că urmărește protejarea culturii arabe din Ierusalimul de Est, UNESCO a repudiat în mod conștient 3.000 de ani de cultură evreiască, etichetând toate locurile sfinte exclusiv în arabă și numind Israelul o „putere ocupantă.” Chiar și secretarul general al ONU de atunci, Ban Ki-moon, s-a pronunțat împotriva formulării care a negat identitatea evreiască a Ierusalimului.
Dar nimic nu este nou sub soare. Aceasta nu a fost nici prima și nici ultima oară când națiunile au încercat să separe ceea ce Dumnezeu a unit. Narațiunea falsă care privează poporul evreu de legătura sa unică și istorică cu Ierusalimul nu a început cu UNESCO.
Este o poveste veche de milenii. Regate și imperii din trecut au încercat, de asemenea, să rupă Ierusalimul de poporul evreu și să revendice orașul etern al lui Dumnezeu ca fiind al lor. În anul 167 î.Hr., conducătorul grec Antioh Epifan a încercat să desființeze iudaismul din interior. Misiunea sa antisemită a început prin interzicerea tradițiilor și riturilor evreiești, cum ar fi citirea Torei, practicarea circumciziei și respectarea Sabatului. În cele din urmă, a lovit chiar în inima iudaismului, transformând Ierusalimul într-o colonie grecească și Templul într-un loc de închinare păgână. Totuși, elenizarea Ierusalimului s-a încheiat atunci când Dumnezeu l-a ridicat pe Iuda Macabeul pentru a lupta împotriva forțelor celui rău.
Câteva secole mai târziu, împăratul roman Hadrian a încercat să rescrie istoria evreiască prin redenumirea Iudeii și a Ierusalimului. El a eliminat orice urmă de identitate evreiască din oraș și a înăbușit o mare revoltă evreiască condusă de Simon Bar Kohba, un lider evreu care a luptat pentru un stat evreiesc independent și pentru eliberarea Ierusalimului. Mânia lui Hadrian l-a determinat să redenumească Iudeea „Palestina” și Ierusalimul „Aelia Capitolina”, nume care a rămas până când arabii au preluat controlul asupra orașului de la Imperiul Bizantin în anul 638 d.Hr.
Satana a influențat conducătorii să încerce să-i desprindă pe oamenii lui Dumnezeu de orașul Său încă din vremea regelui David, când Ierusalimul a fost stabilit drept capitala evreiască cu peste 3.000 de ani în urmă. Cineva ar putea crede că imensa cantitate de dovezi empirice, atât scrise, cât și arheologice, care confirmă această legătură ar trebui să pună capăt oricărei opoziții. Și totuși, chiar și în epoca noastră avansată și modernă, Ierusalimul rămâne subiectul unei dispute internaționale. Această tensiune continuă dezvăluie bătălia spirituală profundă care se desfășoară asupra orașului.
Războiul spiritual este lupta lui Satana împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt, bun și drept, iar Satana – care întruchipează răul – lucrează neîncetat pentru a zădărnici planul suveran al lui Dumnezeu de a răscumpăra creația Sa. Apostolul Pavel a spus: „Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12).
De ce își concentrează Satana eforturile asupra Israelului? Pentru că Ierusalimul joacă un rol esențial în planul lui Dumnezeu de a face toate lucrurile noi. Satana și forțele sale demonice răspândesc minciuni și ură, provocând întunericul, moartea și războiul pe care le observăm în lume. Ei știu că Dumnezeu intenționează să-Și răscumpere creația și să-Și așeze Împăratul pe muntele Său sfânt, în Ierusalim (Psalmul 2:6), învingând păcatul, moartea și pe Satana pentru totdeauna.
Dumnezeu i-a dat profetului Mica o viziune despre viitorul Ierusalimului. Acesta a văzut Ierusalimul ridicat deasupra tuturor orașelor, ca un far de lumină și un centru global al lumii, de unde Dumnezeu va domni peste creația Sa: „În zilele de pe urmă, muntele casei Domnului va fi așezat peste vârfurile munților… Multe neamuri vor veni și vor zice: ‘Veniți, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!’ Căci din Sion va ieși Legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului” (Mica 4:1-2).
Satana crede că poate împiedica rolul Ierusalimului, orașul păcii, și obstrucționa planul lui Dumnezeu de a aduce pacea veșnică pe Pământ prin Fiul Său, Isus Mesia. Dar Dumnezeu își va recâștiga domnia asupra acestei lumi. Isus Mesia va sta pe tronul Său, iar stăpânirea coruptă a lui Satana va lua sfârșit. Adevărul, dreptatea și pacea vor izvorî din Templul din Ierusalim, iar legile drepte ale lui Dumnezeu vor străluci ca lumina, călăuzind toate națiunile.
Satana amăgește lumea făcând-o să creadă că Ierusalimul nu aparține Dumnezeului lui Israel. Unii lideri din trecut chiar au proclamat: „Dărâmați-l! Dărâmați-l până la temelia lui!” (Psalmul 137:7). Astăzi, minciunile lui Satana sunt ceva mai sofisticate. Ele vin sub formă de titluri de știri și rezoluții nedrepte. Dar Satana nu va învinge (Apocalipsa 20:10). Regele David a scris: „Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului: ‘Fie pace între zidurile tale și liniște în casele tale domnești!’” (Psalmul 122:6). Când facem acest lucru, cerem victoria lui Dumnezeu asupra bătăliilor văzute și nevăzute dintre bine și rău care se dau asupra Ierusalimului.
Victoria finală va veni doar când Isus se va întoarce. Așadar, în timp ce așteptăm cu nerăbdare venirea Sa, să îndrăznim să adăugăm la rugăciunea noastră pentru Ierusalim imnul creștin: „Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20).
Sursă articol: harbingersdaily.com
Traducere: Denisa Rus
