CÂND DRAGOSTEA TREBUIE SĂ RĂNEASCĂ DRAGOSTEA
„Lovească‑mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită.” (Psalmul 141.5)
„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui.” (Proverbele lui Solomon 27.6)
Nu trebuie să adoptăm niciodată o perspectivă unilaterală asupra dragostei. Modurile ei de exprimare sunt la fel de numeroase și de variate ca și nevoile care o invocă. Aplaudăm fără rezerve dragostea care se pune pe sine deoparte și își varsă până și sângele în acte de îndurare față de cei loviți și lipsiți. Ne farmecă și dragostea care se ridică la înălțimea unui unic act de devotament sacrificial în ceas de cumpănă. Dar unde putem clasa dragostea care înfruntă răutatea și riscul de a fi înțeleasă greșit, ia sabia adevărului, cum spunea atât de frumos apostolul Pavel – „credincioși adevărului, în dragoste” (cf. Efeseni 4.15) – și rănește pentru a vindeca?
Cea mai bună dovadă a faptului că motivația noastră a fost numai dragostea este următoarea: dacă trebuie să rănim dragostea pentru a împlini cea mai înaltă nevoie a ei, suferim la fel de mult ca și cel rănit. Și nu numai atât, ci actul acesta nu este o izbucnire impetuoasă de moment, ci o sarcină în care am investit multă rugăciune, studiu biblic și meditație.
De‑o dragoste mare‑i nevoie, pe oameni de‑oriunde să‑i mişte
Şi‑n viaţa ce‑o duc anevoie, să‑nvingă necaz şi restrişte.
O dragoste mare‑nfăşoară, nu unul, nu doi, o mulţime!
Ea face durerea uşoară, căci are volum şi‑nălţime.
Atunci când un suflet răneşte, e doar ca să dea, să ridice;
Rănită, ea tot se jertfeşte, nici moartă ea n‑are s‑abdice.103
Prietenii nu‑şi părăseşte, nici frântă de‑o ploaie de bice;
Şi dacă se‑ntâmplă să piardă, persoană sau bun de valoare,
Un gând minunat o dezmiardă: doar dragostea sfântă nu moare!
Ea n‑are‑ndoieli şi nu‑ntreabă, iubeşte profund şi statornic,
Trudeşte şi‑şi vede de treabă, lucrând mai cu zel şi mai spornic.
Căci dragostea‑i doar dăruire: ea dă, şi iar dă, şi nu cere;
Crâmpei din a Domnului fire, nu piere, ci arde‑n tăcere.
E forţa ce dă strălucire, balsam revărsând mângâiere;
Putere, curaj şi iubire, iubire, curaj şi putere;
Au fost o plămadă din ele, eroii momentelor grele…
––Charlotte Perkins Stetson
Dragostea sfântă este un foc mistuitor pentru tot ce este rău. Lovește aprig și ce lovește ea se frânge, dar se frânge pentru a se salva. Blestemele la adresa fariseilor izvorăsc din aceeași inimă ca și fericirile. ––Dr. Pressensé
Adesea vedem asprime în bunătate și bunătate în asprime.
––H.S. Brown 104
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
