PERSPECTIVA LUMINOASĂ A CREDINȚEI
„Bucuraţi‑vă în nădejde.” (Romani 12.12)
„Prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Romani 15.4)
Necredința întunecă toate imaginile frumoase ale speranței și promisiunilor Evangheliei pe care le pictează Dumnezeu. Credința, dimpotrivă, şi le însuşeşte și le aplică pentru fiecare situaţie, chiar şi în ceasul cel mai greu.
Se spune că o fetiță avea un tată ateu. Dornic să‑și imprime propriile principii în mintea fiicei lui, acesta a agățat în camera ei următorul moto: „Dumnezeu nu este nicăieri” [God is Nowhere]. Dar credința din inima fetiței a interpretat altfel cuvintele întunecate. Pentru ea, mesajul era „Dumnezeu este acum aici” [God is Now Here].
Avem şi noi o asemenea credință copilărească – o credință care să vadă ajutorul divin până şi în cele mai întunecate sugestii ale unor prieteni necredincioși, sau chiar ale lui Satan însuși?
Henry Ward Beecher subliniază același gând în următoarea parabolă.
„Un tăciune stins și o lampă aprinsă au pornit într‑o zi la drum, să prospecteze lumea. Tăciunele s‑a întors acasă și a scris în jurnalul său zilnic că lumea întreagă este un loc întunecos. Peste tot pe unde a umblat, el nu găsise nici măcar un loc în care să fie lumină. Pretutindeni domnea bezna.
Lampa, când s‑a întors din călătoria sa, a scris în jurnalul său: «Peste tot pe unde am mers era lumină. Nu am dat peste nici un cotlon întunecat în călătoria mea. Lumea întreagă e lumină.»
Care a fost diferența? Lampa a dus cu ea lumină și a luminat totul în jurul ei. Tăciunele stins nu a dus nici o fărâmă de lumină, așa că nici nu a găsit lumină.”
Cât de misterioasă este dragostea lui Dumnezeu! Căile Lui sunt cu adevărat neînțelese. De câte ori purtarea Lui de grijă se manifestă asemenea norului care îi separa pe israeliți de egipteni! Dacă este privit de necredincioși sau de liber‑cugetători, nu arată decât ca un nor întunecos; dar dacă este privit din perspectiva credinţei şi a avantajelor pe care le‑a oferit poporului lui Dumnezeu, nu mai este vorba de întuneric, ci de lumină și siguranță.
Asta ar trebui să fie și experiența ta: să simți că Mâna care face rana o şi vindecă, oferind și mângâierea, și că Cel care ți‑a golit inima a umplut golul cu Sine Însuși. ––Hudson Taylor
Nu poţi să pui un astru în mişcare,
Nu poţi spori cu‑o frunză o pădure,
Nu poţi muta un râu, lărgi o mare,
Nu poţi zidi un munte‑n vârfuri sure;
Pigmeu trufaş, umflat de necredinţă,
Nu poţi crea a zorilor splendoare,
Nu poţi trimite ziua‑n nefiinţă,
Nu poţi ascunde luna după soare;
Te zbaţi degeaba, căutând o pistă
Ce‑ar da răspunsuri frământării tale;
De ce trăieşti de parcă nu există
Un Autor al operei astrale?
––Ella Wheeler Wilcox
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
