Când biserica își închide ușa viitorului // Frica de cei tineri
Se vorbește adesea despre „conflictul dintre generații” în Biserică. Dar mai degrabă decât un conflict real, e o teamă tăcută: teama că tinerii ar schimba prea mult, prea repede. Teama că nu sunt pregătiți, că nu înțeleg destul, că sunt prea vulnerabili în fața lumii de azi.
Dar poate că și această frică vine mai puțin dintr-un pericol real și mai mult dintr-o lipsă de relație între generații.
Biserica nu a fost gândită ca o comunitate pe grupe de vârstă, ci ca un trup viu, în care bătrânii și tinerii merg împreună. “Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Cristos.” – 1 Corinteni 12:12
Fiecare generație are ceva de adus. Cei în vârstă au experiență, răbdare, profunzime. Tinerii vin cu energie, curaj și o inimă disponibilă. Nu e vorba de cine are dreptate, ci de cum mergem împreună mai departe.
În anumite biserici, tinerii sunt iubiți, dar ținuți departe de masa deciziilor. Li se oferă uneori spațiu pentru cântări sau alte slujiri, dar nu un loc real în direcția lucrării. Însă formarea nu se face din afară, ci din aproape. Prin implicare reală, prin dialog, prin încredere acordată în mod intențional.
Iosua a stat lângă Moise ani de zile. A învățat din mers cum se conduce poporul. Timotei a fost ucenicul lui Pavel și a primit nu doar învățătură, ci și misiune.„Ceea ce ai auzit de la mine… încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții”(2 Timotei 2:2).
Acesta e modelul: ucenicie vie, prin apropiere.
Acolo unde tinerii nu se simt implicați, ascultați și valorizați, apare riscul ca ei să caute în altă parte ceea ce nu găsesc acasă: direcție, slujire, apartenență. Și da, vor merge acolo unde sunt primiți, chiar dacă încep de la zero. Pentru Biserica locală, aceasta e o pierdere reală – nu doar numerică, ci spirituală.
Tinerii trebuie slujiți, încurajați, și ajutați să se dezvolte în credință acolo unde au fost sădiți. Nu pentru că nu există alte opțiuni, ci pentru că așa se clădește o familie spirituală sănătoasă.
O biserică matură este una unde generațiile nu se tem unele de altele, ci se completează. Unde tinerii cresc lângă oameni care știu cum se face lucrarea. Unde cei în vârstă nu se retrag, ci investesc.
„Bătrânii voștri vor visa visuri, și tinerii voștri vor avea vedenii” (Ioel 2:28).
Dumnezeu nu alege între generații – le cheamă împreună.
