Pe cont propriu, nu putem fi niciodată suficient de buni pentru un Dumnezeu desăvârșit, dar El dăruiește în mod liber bunătatea Sa tuturor celor care cred.
Evrei 9:11-14
Uneori, comparația noastră cu ceilalți ne face să ne simțim nesiguri, dar alteori stârnește o mândrie falsă. Atunci când vedem pe alții fiind răi, egoiști sau leneși, am putea crede că suntem mai buni – și că merităm un loc în cer. În realitate, putem găsi întotdeauna pe cineva „mai răuˮ pentru a ne face să ne simțim mai sfinți. Dar comparativ cu sfințenia perfectă a lui Dumnezeu, fiecare persoană este deficitară.
Adevărul este că, indiferent dacă mergem în cer sau nu, are puțin de-a face cu noi – și are totul de-a face cu Tatăl nostru ceresc. El a fost cel care a deschis o cale pentru dreptatea noastră, și aceasta nu a fost în răspuns la comportamentul nostru. De fapt, Dumnezeu a decis cu mult înainte să ne fi născut – înainte să avem șansa să facem ceva bun sau rău – că El va oferi darul mântuirii. Pavel a scris efesenilor că Dumnezeu „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,ˮ (Efeseni 1:4).
Dacă încerci să compari sfințenia ta cu cea a altora, sau încercând să-i dovedești lui Dumnezeu că ești vrednic, amintește-ți ce a scris Pavel romanilor: „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noiˮ (Romani 5:8). Așa știi că mântuirea poate fi doar primită.
