„Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.” (1 Corinteni 2:14)
Un adevăr uneori uitat este că suntem făpturi omenești căzute – spiritual, moral, mental și fizic. Suntem căzuți în toate modurile în care pot cădea oamenii, fiind ceea ce sunt, și noi suntem cu toții născuți într-o lume stricată. Încă din leagăn învățăm să ne adaptăm la asta. O sugem împreună cu laptele matern; o inspirăm odată cu aerul. Educația o adâncește și experiența ne-o confirmă. Pretutindeni impuritățile rele și totul este murdar. Chiar și albul nostru cel mai alb este un gri spălăcit și cei mai nobili eroi ai noștri sunt eroii plini de praf. Așa că învățăm să scuzăm, să trecem cu vederea și să nu așteptăm prea multe unii de la alții. Nu așteptăm tot adevărul de la un dascăl; nu așteptăm cinste deplină de la politicienii noștri; îi iertăm repede când ne mint și îi votăm din nou. Nu așteptăm corectitudine de la comercianți și nu așteptăm de la nimeni să fie absolut de încredere. Reușim să o scoatem la capăt într-o lume de felul acesta doar dând legi pentru a ne proteja, nu doar de elementul infracțional, ci și de cei mai buni oameni care există, care în clipa ispitei ar putea să profite de noi.
Tată ceresc, tragedia vremurilor noastre este că ne-am pierdut abilitatea de a concepe ceva sfânt. Ajută-ne să ne ridicăm deasupra deficiențelor noastre omenești și să descoperim Dumnezeul care ești. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
