„Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer și în care chiar îngerii doresc să privească.” (1 Petru 1:12)
În ultimul timp m-am gândit la îngeri. M-am gândit la diferența dintre îngeri și oameni, în special creștini. Îngerii sunt înconjurați de tot felul de speculații misterioase și presupun că, atunci când vom ajunge în cer, vom vedea o mulțime și îi vom înțelege ceva mai bine. Când mă gândesc la îngeri, îmi trece prin minte că, deși ei se minunează de harul lui Dumnezeu, nu pot sonda niciodată profunzimea acelui har. Niciun un înger nu poate cânta cu sens “Har minunat a lui Dumnezeului nostru iubitor.” Niciun înger nu poate cânta “Har uluitor, o, dulce sunet.” Da, îl pot cânta teoretic. Pot da tonul corect și cânta pentru că este o teorie, dar nu îl pot cânta cu sens, întrucât nu au niciun prilej pentru harul lui Dumnezeu. Câți oameni nu cântă duminica dimineața aceste imnuri despre harul lui Dumnezeu doar ca teorie? Pun cuvintele corecte în ordine și cântă în armonie. Cu toate acestea, nu e decât o experiență tehnică în muzică. Pentru cei care au avut prilejul să cunoască uluitorul har a lui Dumnezeu, a cânta despre acel har este unul din punctele principale ale strângerii noastre laolaltă ca credincioși.
Tată drag, în fiecare zi cânt despre harul Tău fiindcă am cunoscut așa de mult din el. Abia aștept ziua în care îl voi cânta în prezența Ta în toată veșnicia. Aleluia pentru Miel! Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer