„Să învieze dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă și săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morţi.” (Isaia 26:19)
Constat că mulți oameni au alunecat puțin înapoi. La un moment dat erau mereu în biserică, aducându-și contribuția și fiind ocupați cu lucrarea Domnului. Erau surori sau frați buni, activi și harnici, credincioși bisericii. Ceva s-a schimbat. Respectivul a primit o nouă funcție, care l-a obligat să lucreze până seara sau noaptea târziu și primul lucru tăiat de pe listă a fost întrunirea de rugăciune. Începe să alunece. Nu mai este acolo unde era cu câteva luni în urmă. A făcut o grămadă de bani și e plin de și succes, însă de pe fața lui a dispărut strălucirea. De ce va fi nevoie pentru ca acest om să-și “vină în fire”? Dacă ai fi distins ca un arhanghel, ai câștiga mii de dolari, n-ai da greș și n-ai bâjbâi niciodată, ai fi un sfânt și n-ar fi loc în harul lui Dumnezeu pentru tine. Pentru că ești genul de om care ești și ai momente în care aluneci puțin înapoi, harul lui Dumnezeu acționează pentru tine. Aceasta este speranța ta. Așa că îți spun: fii bucuros, speră, îndrăznește să te ridici și să zici: “N-o să mai stau aici posomorât. Voi îndrăzni să cred că harul lui Dumnezeu, acel vast har a lui Dumnezeu, este destul de mare pentru mine.”
Dumnezeule drag, lauda mea de azi se datorează vastității harului Tău în viața mea. Nicio problemă prin care trec azi n-ar putea depăși harul Tău. Îți mulțumesc, în numele lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
