„Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; și mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion și slava Mea peste Israel.” (Isaia 46:13)
Îmi amintesc că am citit despre amicul Byrd care s-a dus la Polul Sud, pe calota glaciară, și a avut tot felul de experiențe și aventuri. Când s-a întors acasă, toată lumea îi lua interviu. Apărea în toate ziarele și în toată mass-media de atunci. Toți erau interesați de acele experiențe pe care și-ar fi dorit să le trăiască. Trăim într-o cultură care umblă după senzații tari. Nimeni nu pare a fi fericit cu viața pe care o are și fiecare caută să găsească un debușeu cu senzații tari pentru ca viața să merite trăită. Un reporter a pus o întrebare foarte interesantă: “A fost o senzație tare, domnule amiral?” Cred că era o întrebare potrivită. Toată lumea se gândea la acele aventuri mărețe și la vizitarea unor locuri unde nu mai fusese nimeni. Amiralul l-a privit pe reporter și a spus serios: “Mu folosesc niciodată expresia de senzație tare.” Toată lumea vorbea despre senzația tare, însă omul care o trăise nu a folosit niciodată această expresie. Trebuie să fim atenți cu folosirea neglijentă a cuvintelor, în special când vorbim despre Dumnezeu. Ceea ce e potrivit pentru noi este extrem se nepotrivit pentru Dumnezeu.
Tată, întotdeauna caut o senzație tare pentru a-mi satisface un dor lăuntric. Numai Tu poți satisface cu adevărat acel dor lăuntric. Mă rog să mă odihnesc astăzi în bucuria prezenței Tale. În numele lui Isus, amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer