“Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este stânca veacurilor.” (Isaia 26:4)
Îmi aduc aminte că am citit despre un sportiv profesionism care avea 25 de ani. Avea un băiețel de vreo 4 ani și într-o dimineață s-a hotărât ca toată ziua, imediat după micul dejun, se va duce după fiul său și va face exact ce face el. Dacă băiețelul se întindea pe jos, se va întinde și el pe jos. Dacă stătea pe burtă, va sta și el pe burtă. Dacă se dădea peste cap, se va da și el. Toată ziua, ei, nu chiar toată ziua, ci cât a putut tine ritmul, acest sportiv uriaș și voinic a mers după băiețelul său. Pe la prânz căzuse lat pe jos, cu limba scoasă, în timp ce micuțul era încă în formă. Nu este greu de văzut care dintre ei aveau energie, dar nici unul nu avea p energie nemărginită. Energia băiețașul avea o limită, iar cam pe la ora cinei un căpșor a început să se aplece peste farfurie, având nevoie să fie trezit: “Mănâncă, micuțule. Te poți duce la culcare imediat după masă.” El nu avea o energie nelimitată, cu toate că așa de multă încât putem spune în mod ușuratic că era nelimitată. Când vorbim despre ceva nelimitat, nemărginit, ori folosim cuvintele în mod ușuratic, ori vorbim despre Dumnezeu.
Dumnezeule drag, nemărginita Ta mântuire este partea mea azi. Mă înveselesc în plinătatea îndurării Tale din viața mea. Mă rog ca viața mea să-L cinstească azi pe Hristosul mântuirii mele. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
