“Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” (Matei 20:28)
În inima lui Dumnezeu nu este decât bunătate; de aceea, nu trebuie să-mi fac griji. Dumnezeu este binevoitor. Ce vreau să spun prin faptul că Dumnezeu este binevoitor? Vreau să spun că Dumnezeu este plin de har și bunătate afectuoasă. El este plin de bunăvoință față de creația Sa. Hristos a venit pentru că a fost un om al bunăvoinței și a umblat printre oameni ca un om al binevoinței. O, ce contrast între Hristosul care a umblat printre oameni și oamenii răi printre care a umblat! Oamenii răutăcioși, făcători de rău, șoptitori față de calmul, liniștitul, iubitorul Isus, cu o privire blajină pe chip pentru fiecare prostituată de la picioarele Lui, pentru fiecare copilaș de pe pajiște, pentru fiecare copil bolnav și pentru fiecare durere și necaz din lume. Hristos a umblat printre oameni cu bunăvoință; iar oamenii printre care a umblat L-au țintuit în cele din urmă pe o cruce. Când L-au țintuit pe acea cruce, nu I-au schimbat bunătatea. El nu s-a întors spre ei ca să-i blesteme, ci a spus: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.” În toate acestea trebuie să înțelegem că bunătatea lui Dumnezeu este temeiul așteptărilor noastre.
Bunătatea Ta, Doamne, este temeiul așteptărilor bune de la Tine. Îți mulțumesc pentru că nu mă tratezi așa cum merit, ci mă tratezi reflectând bunătatea Ta. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
