„Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.” (1 Corinteni 13:12)
Pentru fiecare om bun pe care îl poți găsi, va fi întotdeauna unul și mai bun. Oricât de rău ar fi un om, întotdeauna altul se va dovedi și mai rău. Așa sunt oamenii. Asta nu se poate spune despre Dumnezeu. Dumnezeu este punctul culminant. Dumnezeu este fântâna. Dumnezeu este vârful. La Dumnezeu nu există grade. Cred că putem spune că există grade la îngeri; și cu siguranță există grade la oameni; dar nu există grade la Dumnezeu. Așa că anumite cuvinte nu se aplică în cazul lui Dumnezeu. Cuvinte precum “mai mare” sau “mai bun” nu Îi pot fi aplicate lui Dumnezeu. Nu poți spune că Dumnezeu e mai mare, întrucât asta L-ar pune într-o poziție de competiție cu altcineva care e mare. Dumnezeu nu trăiește potrivit ticăitului ceasului sau mișcării de rotație a pământului în jurul soarelui. Dumnezeu nu ține seama de anotimpuri sau zile, cu toate că noua ne îngăduie asta deoarece suntem prinși în fluxul timpului. Noi urmăm soarele care apune seara și răsare dimineața, și anul în timp ce se învârtește în jurul soarelui, care ne spune întotdeauna că suntem în timp. Însă Dumnezeu rămâne veșnic la fel.
Dumnezeule veșnic, Tu stai necontestat în tot universul. Ceea ce ești ai fost întotdeauna și asta aduce mâgâiere și stabilitate vieții mele care pare să se schimbe continuu. Lăudat fie numele Domnului Isus Hristos, Mântuitorul meu! Amin și amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
