„Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug’?” (Matei 21:16)
Un incident foarte interesant în Noul Testament are de-a face cu Isus și copilașii. Ucenicii au încercat să-i țină deoparte pentru că Isus avea treburi mai importante de făcut, ori așa credeau ei. Isus le-a schimbat modul de gândire în această privință, a luat un copilaș în brațe și Și-a pus mâna pe capul lui. Acest incident arată ce simte Dumnezeu pentru copilași. Pot înțelege de ce iubește Dumnezeu copilașii. Cine nu-i iubește? Dumnezeu S-a gândit așa de mult la copilași, încât atunci când Isus a venit pe lume ca să fie Mântuitorul lumii, a venit ca prunc. Sunt unele lucruri pe care nu înțeleg de ce le iubește Dumnezeu. Nu pot înțelege în ruptul capului de ce mă iubește Dumnezeu așa de mult. Cred că aceasta este una dintre cele mai profunde dificultăți teologice pe care le am. Nu caut să fiu smerit; nu fac decât să afirm o realitate. Pot înțelege de ce iubește Dumnezeu copilașii, dar nu știu de ce mă iubește pe mine. Isus a iubit copilașii, i-a luat în brațe și i-a binecuvântat. Ucenicii credeau că Isus are lucruri mult mai importante de făcut decât să mângâie un copilaș pe creștet. Câteodată suntem așa de ocupați cu gândirea și discuțiile teologice încât trecem cu vederea lucrurile pe care Isus le considera importante.
Iartă-mă, Doamne, când sunt preocupat de lucruri care se îmbulzesc și dau afară din viața mea acele lucruri care au fost importante pentru Tine. Mă rog ca azi să mă smeresc înaintea Ta și să învăț să apreciez lucrurile așa cum le apreciezi Tu. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
