“…nu te mânia ( frământa, agita – eng.), aceasta duce numai la rău.” – Psalmul 37:8
Frământarea înseamnă a ne „scăpa” din punct de vedere mental sau spiritual. Un lucru este să spui „Nu te supăra”, dar ceva foarte diferit să ai o astfel de natură încât să nu te poți supăra. Este ușor să spui: „Odihnește-te în Domnul și așteaptă-L cu răbdare” (Psalmul 37:7) până când propria noastră lume mică este răsturnată și suntem forțați să trăim în confuzie și agonie ca atât de mulți alți oameni.
Atunci este posibil să te „odihnești în Domnul”? Dacă acest „nu” nu funcționează acolo, atunci nu va funcționa nicăieri. Acest „nu” trebuie să funcționeze în zilele noastre de dificultate și incertitudine, precum și în zilele noastre pașnice, altfel nu va funcționa niciodată. Și dacă nu va funcționa în cazul dvs. particular, nu va funcționa pentru nimeni altcineva. Odihna în Domnul nu depinde deloc de circumstanțele tale exterioare, ci de relația ta cu Dumnezeu Însuși.
Îngrijorarea duce întotdeauna la păcat. Tindem să credem că puțină anxietate și îngrijorare sunt pur și simplu un indiciu la cât de înțelepți suntem cu adevărat, dar este de fapt un indiciu mult mai bun la cât de răi suntem. Neliniștea se ridică din hotărârea noastră de a avea propria noastră cale. Domnul nostru nu s-a îngrijorat niciodată și nu a fost niciodată îngrijorat, pentru că scopul Său nu a fost niciodată să-și împlinească propriile planuri, ci să împlinească planurile lui Dumnezeu. Supărarea este răutate pentru un copil al lui Dumnezeu.
Ai susținut acel suflet nechibzuit al tău cu ideea că circumstanțele tale sunt prea mult pentru ca Dumnezeu să le suporte? Lasă-ți toate opiniile și speculațiile deoparte și „rămâi la umbra Celui Atotputernic” (Psalmul 91:1). Spune-i lui Dumnezeu în mod deliberat că nu te vei supăra pentru orice te preocupă. Toate nemulțumirile și îngrijorările noastre sunt cauzate de planificarea fără Dumnezeu.
