Câteodată văzând atât de multe lucruri în jur, uitându-mă în viața mea, realizez că e mai bine să ai ochii aceștia de carne închiși, dar să ai ochii inimii deschiși.
Nu vi se pare că ochii aceștia, pe care îi avem, uneori îi folosim într-un mod greșit?
Prea multe lucruri de nimic putem vedea dacă nu veghem, prea multe judecăți putem face cu ochii aceștia de carne, prea mult timp ne petrecem trăgând concluzii greșite și pripite despre cei din jurul nostru. De multe ori etichetăm cu atâta ușurință și nonșalanță oamenii din jur și privim doar defectele lor, doar lucrurile slabe. Dar noi?
Când mai închidem ochii aceștia, și, îi deschidem pe cei ai inimii? De am face lucrul acesta, am putea vedea adevărul despre noi, cine suntem cu adevărat! Cu ochii inimii deschiși, vom vedea cât suntem de ancorați în Dumnezeu, în legătură cu El, și nu doar cu El, ci și cât de mult iubim pe cei din jur.
Vom vedea poate durerea unui suflet care este copleșit de tristețe, de apăsarea poverilor, de zi cu zi, durerea unui suflet care tânjește după un zâmbet, și nu e nimeni să îl ofere.
Nu e destul pelin în cuvintele noastre?
Nu e destulă otravă între oameni?
Întinde mâna celui care e doborât! Ajută-l! Nu fă jocul celui rău! Stai lângă cel aflat în deznădejde, Fii leac pentru durerea celui întristat și doborât!
Pentru că dacă vom face așa, și Dumnezeu va lucra în viețile noastre, va aduce rezolvare tuturor problemelor și necazurilor pe care le avem. Nu-i așa?
Doamne, deschide-ne ochii inimii!